Oare eu?! Inima mea te-a ales. Ea a spus da sentimentelor care îi alimentau energia și setea de viață. Ea a ales liniștea pe care vocea ta o transmite,ea a simțit sinceritatea și teama ta,ea a citit bucuria de pe chipul tău,ea a ascultat nu doar cuvinte,ci sensul pe care l-ai dat acestora,ea a cunoscut entuziasmul și curiozitatea,ea s-a întrebat de nenumărate ori "Oare e posibil?",ea a desenat visele în alb negru pentru ca tu să le dai culoare,ea își cânta dorul când nu avea stare,ea tânjea după rugăciune când nu-și găsea locul,ea se deschide la fiecare pas pe care tu îl faci,ea a știut să scrie fiecare stare pe filele din cartea vieții mele,ea ți-a așezat numele deasupra realității..semn că tu ești dorință,ești cerere și mulțumire...ești tu.
Ce e sufletul pereche?! E jumătatea de aripă care îți lipsește și cu ajutorul căreia te poți înălța.
Impresiile mele nu ascund basme,nu îl descriu pe Harap Alb sau Prâslea cel Voinic,nu calc peste limite dorind să ies din cercul meu,nu schițez o hartă a destinului și nici nu mă opresc din drum când în fața mea văd lumină.
E mai simplu să privești drumul altuia atunci când ești sus,dar și tu la rândul tău te-ai cățărat pe aceleași stânci,oricât de puternic ai fi tot te-ai temut de întunericul nopții sau al întâmplărilor,tot ai stat la umbră și te-ai odihnit de drum lung și alte griji,chiar și tu ai plâns căci te simțeai singur dar cu răbdare te-ai ridicat și ai mers mai departe. Totul părea imprevizibil,chiar și certitudinile riscau a deveni îndoieli,dar inima ta e o torță vie,focul iubirii nu te-a lăsat să te stingi...gândul la răsplata pe care Dumnezeu nu va uita să ți-o dăruiască te-a motivat de fiecare dată,lupta pentru realizarea unor scopuri e trudă și perseverență,dar lupta pentru propriul suflet e jertfă.
Fiecare alege ceea ce crede că i se potrivește,dar ce poate fi mai frumos decât să știi că după drumul pe care l-ai parcurs la destinație e un suflet care te aștepta,e îmbrățișarea care ți-a lipsit de atât de multe ori,e sărutul care ștergea tristețea,e cântecul care aducea somnul lin și povestea care stăpânea timpul.
Era acolo ea,cea care se ruga când tu călătoreai,cea care plângea odată cu tine deși n-o vedeai,cea care avea gânduri bune și simțiri puternice,inima nu are nevoie de internet,e conectată mereu la celălalt.
Te-ai oprit,ai luat-o de mână și i-ai spus: Nu ești singură,sunt aici.
