Vorba dulce mult aduce.

                                       Alergi mereu...acum, unde mai zbori tu gândule?
                                ...unde-i acela departe  de tine, dar aproape, în inima ta.

 În iubire, le cauți,le simți,le știi,le vrei pe toate...sau măcar câte puțin din fiecare. Emoții, sentimente, senzații, gânduri, temeri, bucurii, întrebări,răspunsuri,discuții,vise,iluzii,fotografii,îmbrățișări...tot.
Sunt lucruri aparent nesemnificative dar care pot fi ca "sarea în bucate",ele dau gustul. Cuvintele pot fi ca razele de soare,calde și plăcute,pot fi stropi de ploaie,trezindu-te la realitate,pot fi săgeți dar ai grijă care este ținta,pot fi cuie și nu se lasă răni, pot fi lumină,seninul Cerului sau curcubeul. Spațiul dintre ea și el care dorm pe marginea patului când sunt certați poate părea o distanță kilometrică raportată sufletește,îngrijorarea ei așteptându-l să vină acasă e la fel ca cea a mamei care își așteaptă copilul,ambiția lui de a dovedi că sunt momente în care e bine să fie în lumea lui neputând da cu piciorul gândului la cea care îi va deschide ușa, sunt situații care nu pun întrebări dar care cer răspunsuri,cer comunicare,cer cuvinte. Și atunci nu cumva... vorba dulce mult aduce?!