Ne-am uitat în urmă și am tras linie. Ce am câștigat, ce am pierdut, ce am realizat, ce am distrus, pe cine am cunoscut, cine ne-a dezamăgit, cine a fost aproape, cine nu mai e printre noi, câte momente ne-au tăiat respirația, câte poze ne-au furat un zâmbet, câte reușite, câte eșecuri, câte povești, întâmplări și lecții! Viața ne dovedește că întotdeauna mai ai ceva de făcut, de dăruit, de învățat, de ales. Niciodată nu e prea târziu ca să ierți, să uiți, să speri, să lupți și să iubești.
E timpul să ne dorim ca noi să fim mai buni și nu anii care vin.
Parcă ieri eram ținută în brațe iar mama mă legăna să adorm, astăzi mă privește și nu îi vine a crede cât de repede a trecut timpul. Astăzi vorbim ca de la femeie la femeie și ne împărtășim gândurile. Probabil că doar ea știe cât de multe sacrificii și răutăți a suportat, dar... locul cel mai încăpător din lume e sufletul mamei. Tata e omul realist și muncitor care se bucură de cea mai frumoasă realizare a sa: familia. Bea un pahar de vin în cinstea vremurilor bune care au fost și care vor veni. Acum e momentul lor să privească la copii și să se bucure de cei mai minunați ani.
Situații sunt multe. Fiecare își trăiește visul și povestea. Ceea ce Dumnezeu îți dă, nimeni nu îți poate lua. Vine un moment în care devii mai responsabil, mai serios, cauți liniștea și omul drag în brațele căruia să adormi. Te străduiești și muncești ca să ai ceva al tău. Deschizi ochii cu speranța că pui început bun în tot ceea ce faci. Ierți ca să îți eliberezi sufletul și faci încercări ca să nu regreți. După momentele de cumpănă vin și cele frumoase. Echilibrul îl găsim singuri după ce ne-am luat o trântă.
Pentru tot ce am pierdut, Mulțumesc.
Pentru tot ce am primit, Mulțumesc
Pentru tot ce am, Mulțumesc.
#bye,bye21
