Raze de soare în păr şi străluciri în priviri.
Aşa arată iubirea regăsită pe chipul unei domnişoare. Poartă cu ea bucuria găsirii sufletului care vibrează la aceeaşi melodie pe care inima ei o cântă neîncetat,cu fiecare zi creşte speranţa că aproape totul este posibil,încrederea nu mai pare un aspect greu de definit pentru că îl citeşte zilnic în ochii celui drag,oboseala este alungată de o îmbrăţişare şi câteva cuvinte şoptite la ureche,tristeţea dispare odată cu floarea prinsă în păr şi chiar dacă cerul e mohorât ea poartă seninul în interior.
Vorbim de oameni,legături,relaţii. Vorbim de noi,de voi,de tot. Perfect,acesta e cuvântul care ar tinde să definească una din concepţiile bine înrădăcinate în mintea fiecăruia dintre noi. Amăgire şi dezamăgire. Perfecţiunea e un standard pe care şi-l stabileşte fiecare când se uită în oglindă,fără a deschide şi alte "cutiuţe" secrete ale Eul-ui propriu. Vrem oare să devenim o lume a roboţeilor insensibili sau o lume a fiinţelor vii?!
Viaţa asta poate fi descrisă exact aşa cum îşi doreşte fiecare..un tablou al detaliilor şi pete de culoare, o foaie albă şi gânduri infinite,versuri scrise sau ascultate şi tipărite în minte,linii melodice îmbinate ca într-un puzzle,peisaje frumoase şi flori curcubeu,norii negri ai poverilor şi lacrimi pe obraz,chip de îngeraş regăsit la fiecare nouă viaţă,durerea neajunsurilor şi pastila de stres administrată cât mai des, prieteni şi prietenii curate sau eşuate,o ploaie rece care te trezeşte din visul real pe care îl trăieşti,cărţi multe şi virtuţi puţine,tehnologie avansată şi educaţie lipsă,valurile mării şi briza succesului, poveşti nenumărate,calităţi furate şi suflete cumpărate.
Mama mi-a zis odată să am grijă de ceea ce iubesc şi în acel moment mi-am dat cuvântul că nu voi uita niciodată să spun "Sărut mâna mamă pentru buna creştere" ,tata m-a învăţat să apreciez oamenii pentru ceea ce sunt şi şi-a asigurat locul de cel mai bun bărbat din viaţa mea. Locurile cele mai frumoase în care am călătorit au fost sufletele tuturor celor pe care i-am întâlnit,atâta diversitate în acele "încăperi" şi atât de multe sentimente de trezit din somn. Doarme adânc iubirea atunci când pretenţiile şi incertitudinile se agită mai mult decât trebuie.
Fetiţele de azi,domnişoarele de mâine şi femeile de peste câţiva ani. Educaţi-le văzul şi pentru cartea cu bucate nu doar pentru revistele cu modele,cultivaţi-le şi bunul-gust pentru viaţa de familie nu doar pentru unghii false,farduri şi pantofi,dăruiţi-le sfaturi şi momente frumoase.
Fiţi ceea ce trebuie să fiţi,nu ceea ce alţii vă impun.
Poate că nimic nu este mai minunat ca o călătorie a sufletului prin amintirile adunate într-un colţ al minţii,poate că nimic nu este mai firav ca teama că poţi pierde pe cineva drag, probabil că nimic nu e mai durabil ca şi grija pe care o purtăm fiinţelor din viaţa noastră,probabil că nimic nu e mai costisitor ca şi regretul că nu ai făcut tot ce se putea pentru a salva anumite momente, cu siguranţă că nimic nu este mai preţios ca zâmbetul copilului tău şi cu siguranţă că nimic nu va putea înlocui nu cămăşile sau fardurile,nu pantofii sau maşinile,ci sentimentele şi bucuriile adevărate.
De ce nicăieri nu-i ca acasă?Că doar există locuri mult mai frumoase care îţi cuceresc privirea.. Pentru că acasă este locul unde găseşti liniştea ca pâinea caldă,apă rece cu gust de energie,plăcinte şi gogoşi de care nu te saturi niciodată,exact ca îmbrăţişarea mamei,livezi pline şi miros de fân cosit,un lătrat de câine nu la fel de enervant ca zgomotul claxoanelor din trafic,doi bunici trecuţi de vreme cu bagajul de poveşti după ei,tata ce-şi aşteaptă copiii să vină acasă şi-o floare ce se răsfaţă în bătaia fierbinte a soarelui.
Acasă e locuinţa copilăriei tale,acasă e trudă şi răsplată,acasă e voie bună,acasă e inima ta.
Dacă fiecare grădinar şi-ar îngriji doar florile sale fără să îi pese şi de cele din grădina vecinului nu s-ar mai plânge apoi că s-au ofilit din cauza neatenţiei lui,dacă fiecare dintre noi ar ştii să-şi vadă de propriile probleme şi nu de ale altora nu s-ar mai plânge de cât de complicată le e viaţa,dacă ar ştii să îşi controleze reacţiile copilăreşti nejustificate şi curiozităţile ce stârnesc invidie sau răutate probabil că soarele ar străluci la fel de tare şi ploaia nu s-ar feri să vină doar că sufletul lor ar fi mai împăcat şi mulţumit de ceea ce are.
Nu te ridici atunci când ajuţi pe altul să cadă ci atunci când îi întinzi o mână şi mândria îl împiedică să accepte ajutorul,nu vei fi nicicum dacă nu ştii să fii om întâi de toate.
Dacă nu ai iubire,toate celelalte nu-s de niciun folos.
