Sensul vieții?! Unic.

Omul cât trăiește învață. Învață să zboare...cu gândurile cât de departe poate, învață să ofere...de la sfaturi la cadouri scumpe, învață să ierte....răutatea și vântul aspru dintr-o zi de octombrie, învață să adune...amintiri sau lucruri, învață să construiască....relații sau case, învață să lupte....pentru dreptate sau idealuri, învață să suporte....frigul sau gura lumii, învață să aștepte...promovarea sau primul copil, învață să transmită....gânduri sincere sau urări de bine, învață să simtă...căldura solară sau sufletească, învață să iubească...natura și oamenii, învață să fie recunoscător...familiei sau bunului Dumnezeu. Abia când gustă puțin din toate atunci învață cu adevărat ce înseamnă să trăiești,să fii un om viu nu doar în acte, ci în inima ta, să te bucuri de viață, să apreciezi sănătatea și omul iubit, să deschizi ochii împăcat cu fratele și cu conștiința ta, să simți mirosul răcoros al dimineții și să zâmbești ascultând melodia preferată. Până și cafeaua e mai dulce când o bei cu cin' ți-e drag! 

 Creionul destinului poate desena cele mai deosebite povești. Și o face. Zi de zi, la fiecare răsărit al unei noi vieți. El trasează conturul iar noi stabilim detaliile. Am văzut valuri mari...de sentimente. Acelea care îți taie respirația,acelea care schimbă totul. Omul drag nu se ține doar cu vorbe bune și gânduri senine. El alege să fie alături de tine, te vrea pe tine din mii de suflete și chipuri.
Să speri,să dăruiești,să ierți,să mulțumești și să iubești.