sâmbătă, 24 martie 2018

Până să ajungi "om mare", vorba aia, ai mâncat "pită cu sare".

<>Lume nouă!<>

Nu am fost plecată nicăieri, poate doar pe vreo insulă exotică din visele mele. M-a strigat iubirea la poartă, ne-am luat cu una cu alta, am povestit, am râs, am plâns, am plecat, am venit și uite-așa ne-a trecut vremea. Nici nu știu când a trecut un an!
E Martie, 2018, e senin, zăpadă, friguț și câteva fețe triste. Mm..păi de ce? E prima dată când ninge în Martie? Se spune: "Ești ca vremea!" ..și ea ca noi! 😋 Ce putere avem noi?! Niciuna.
||Puiul era micuț dar avea visuri mari. Și tot visa. Voia să vadă lumea la fel cum o făceau și ceilalți. Avea aripi de foc, însă fără putere. Erau și alții ca el, poate mai curajoși. Stătea domol pe creangă și... l-au împins. Căzuse. Era jos și singur. Avea rană în suflet și zâmbete perfide în spate. S-a ridicat ușor, rănit și plin de lacrimi. A înțeles că totul se- ntâmplă cu un scop. A învățat cu timpul și a crezut în el. Cu capul sus dar cu modestie urcase pe un pisc. Erau alții în spate și-l urmăreau atent. Lin. Așa i-a fost și zborul. Teama era pierdută, știa cum este jos. S-a așezat cu calm și a zâmbit senin: o rază de soare, o mică picurare, o alinare, sau o supărare, e pentru fiecare. ||
↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭↭
Nimeni nu e prea sus și nimeni nu-i prea jos. Nimeni nu e perfect și nimeni nu-i pregătit niciodată pentru ce-l așteaptă. Nimeni nu știe ce va aduce clipa ce vine darămite ziua de mâine. Fiecare poartă pe umerii săi o povară, o responsabilitate, sau o-ntrebare..și lucrurile astea nu țin de nicio modă. Nu faci din educație un trend pe care-l abordezi când vrei, nici din sacrificiile altora pentru tine preș. Toți am căzut și nu o dată. De mici ne spunea mama: ,,Hai sus! Ridică-te!". Suntem și noi ținuți în palma cuiva, suntem amintirea sau zâmbetul cuiva, suntem ochii sau alinarea pe care îi caută cineva, suntem vocea care răsună în gândurile cuiva, suntem lumina unora și întunericul altora. 
Învățăm și de la tineri și de la bătrâni, cursul din facultate echivalează cu povața mamei despre bunătate, seminarul sau laboratorul cu: a știi să bați un cui, să uzi o floare, să culegi din grădină, să faci o prăjitură, să dai bună ziua, să scoți apă din fântână, să-ți aduci aminte de mamaie și tataie de la țară.
Până să ajungi "om mare", vorba aia, ai mâncat "pită cu sare".
Iar cineva, a fost lângă tine. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu