Săracă țară bogată!

       S-au scris... atât de multe! Povești, articole, nemulțumiri, dezamăgiri, istorii, victorii, suspine, vești, evenimente. Toate cu prilejul celebrării celor 100 de ani de la Marea Unire (1918-2018). Și ce dacă?! E important cât încă mai avem oameni care se zbat între realitate și vise, oameni care încă mai critică mișcările de pe scena politică românească și oameni care oscilează între naivitate și convingere. Încă îi avem și probabil, încă le pasă. De la idee la convingere e doar un pas. Căci nu e ușor dar nu e nici greu să sădești în mintea sau în sufletul celuilalt o îndoială, o nemulțumire sau un mugur din pomul mândriei. Dar oare, am putea să ,,propovăduim" bucuria, frumosul și binele? Să nu ne mai încărcăm sufletele cu valuri de nemulțumiri. Mulțumiți cu adevărat, nu vom fi niciodată.
      Am auzit versuri și cântece care reaminteau de momentele de izbândă, cântece care conturau imaginea durerii despărțirii dintre părinte-copil, frați-surori, soț-soție, purtând pe umerii lor povara gândului: ,,Oare mă mai ține Dumnezeu în viață?" sau ,,Oare se mai întoarce acasă?". Versuri care aminteau de ziua dreptății, de ziua libertății, de ziua în care am devenit cu adevărat stăpâni ai acestor locuri pe care le-am pierdut și le-am recuperat de-a lungul secolelor, toate duse prin luptă, cu sabia și cu arma. De ce ne-am rușina de trecutul nostru? Sau..de ce ne-am mândri cu asta? Fiecare dintre noi, mai bun sau mai puțin bun duce propria luptă în sufletul său și totuși, acceptă trecutul și calcă pe piatra prezentului. De ce să nu ai convingerea că de mâine, tu chiar poți schimba ceva? Cândva, pe străbunii noștri doar gândul acesta îi unea, UNIREA! Unirea cu frații lor! Știi cât de greu e să ai un frate pe care nu îl poți vedea?! Și-au dorit și au înfăptuit marea unire. Nici frigul, nici sărăcia, nici mânia, nimic nu mai conta. Țărișoara numită România, nu e o țară a smiorcăiților! E o țară a celor puternici! 

     Priviți o secundă, vă rog, în ochii celor dragi și zâmbiți. Priviți la rezultatele frumoase pe care le avem. Mii de copii au îmbrăcat ia românească, au purtat tricolorul și au strigat: ,,Trăiască, România! " Românul nu-i doar acela care dă cu pumnul în masă sau care stă băut la birtul satului. Românul nu-i doar cel care dă din gură sau care își bate nevasta. Românul e și acela care muncește de dimineața până seara pentru a-și vedea copilul că învață carte, că e absolvent de facultate sau campion la karate. Românul e cel care cultivă, care lucrează pământul, care ară, culege, mână caii și întoarce fânul. E cu adevărat mai demn când ești murdar pe mâini de pământ și nu de noroiul faptelor! Românul e acela care cântă, dansează, care se roagă, care participă la acte caritabile și la viața comunității. Nu suntem toți o apă și-un pământ, Slavă Domnului! Dacă ești mândru că ești român, ești pentru originile pe care le ai. Am putea dezbate ani de-a rândul problemele de orice ordin pe care le avem și cred că nu am reuși decât să ne înrăim mai tare.  
                                       Vorba aceea, casa să fie casă iar masa să fie masă! 

     Transilvania, Crișana, Banat, Muntenia, Oltenia, Moldova, Dobrogea! De la munte pân' la mare. De la câmpie la deal. Obiceiuri mii, tradiții sute, graiuri zeci, români milioane. Ăștia suntem! Ai un Enescu, un Brâncuși, un Mihai Viteazu! Poți pleca oriunde, inimă zburdalnică, prin venele tale curge sânge românesc!
Cât trăim pe-acest pământ, mai avem un lucru sfânt! Cât ai cui zice părinte, mai există lucruri sfinte!
La mulți ani!