Un strop de bucurie în fiecare cană de cafea,un gram de energie în fiecare ciocolată,un kilogram de linişte în fiecare privire,un metru de încredere în fiecare început,o lacrimă de recunoştinţă în orice încercare,un mulţumesc la fiecare binecuvântare,un munte de răbdare,un ocean de emoţii şi iubire cât cuprinde. Reţeta perfectă pentru a te scutura de greutăţile vieţii şi a merge mai departe.
Frumuseţea o vezi acolo unde pare că privirea nu e de ajuns pentru a cuprinde totul,se citeşte cu inima şi întreaga ta simţire,fericirea e acolo unde nu există îngrădire,ci doar locul unde îţi găseşti locul,dragostea e acolo unde există libertate,unde nu există constrângeri sau răutăţi,în braţele aceluia care te face să simţi că aparţii cuiva,în zâmbetul plin de mulţumire şi încredere,în sufletul celui atent,răbdător şi iubitor.
Într-o lume a confuziilor,a superficialităţii şi iroselilor trebuie să înţelegem faptul că ceea ce trăim azi,în prezent,nu a fost ieri şi poate nu va exista mâine,că muzica nu înseamnă zgomot,că nu trebuie să îţi fie teamă de eşec ci de faptul că nu ai încercat,că atitudinea nu stă atârnată pe perete ci depinde de tine,că a dărui nu înseamnă a te vinde,că pasărea îşi asumă cu curaj zborul ei deşi există şi acei careva care ar dori s-o vadă la pământ,că ziua nu încetează să vină deşi noaptea pare atât de lungă uneori, iar norii grijilor se risipesc când lumina speranţei îşi face loc.
Numeroase sunt florile primăverii,una mai mândră ca cealaltă,frumoasă fiecare în felul ei,infinite sunt gândurile omului şi pline de profunzime,blânde sunt razele de soare şi unice filele vieţii,calde sunt îmbrăţişările şi amare despărţirile,dulci sunt cireşele şi scurte momentele de bucurie,rece este inima lipsită de dragoste şi firavă este mintea unde există cuibul îndoielilor.
Albă este rugăciunea,colorate sunt sentimentele.
Cad raze de soare şi încălzesc gândurile,cad picuri de ploaie şi spală drumul problemelor,bate aprig vântul şi împrăştie monotonia,se vede Apusul şi se simte liniştea serii,strălucesc ochii şi stelele.
Povestea continuă şi cartea se deschide la un nou capitol,tot ce-a rămas din trecut este un surâs şi o lecţie învăţată. Câtă nesiguranţă se ascunde în spatele acelui "te înţeleg...",câtă teamă cuprinde inima în faţa jocului sentimentelor,câtă rea-intenţie se poate ascunde în spatele unui zâmbet,câtă grijă poate semnifica un simplu gând la persoana dragă,câtă bucurie trădează cuvintele,câtă ambiţie arată faptele şi cât de multă dragoste poate evidenţia o privire.
Vor fi zile bune şi zile mohorâte,momente obişnuite şi unice,oameni care vor trece prin viaţa ta pentru a încerca sa distrugă sau să repare ceva,trecători care caută sprijin pentru propriile interese, curioşi care vor crea basme din nimicuri,aroganţi care dau senzaţia că doar ei înseamnă ceva, invidioşi ce vor încerca să strice echilibrul,răutăcioşi cu zece feţe dar şi suflete apropiate de al tău,cei care vor dori să rămână în "lumea ta". Pe tavanul minţii am notat obiectivele şi dorinţele,am deschis fereastra inimii şi a pătruns lumina. Am râs,am plâns,am cântat şi...am citit atât de multe....chipuri.
Copiii ne învaţă ce este aceea responsabilitate dar şi cât de mult înseamnă un suflet fericit,cât de mult putem răbda şi cât de multe momente de bucurie putem simţi,cât de dificile pot fi simplele întrebări şi cât de mult ne regăsim în gesturile lor.
Zâmbetul florilor de mai,mirosul primăverii,curcubeul sentimentelor. Cu bucurie şi curaj se întâmpină fiecare nouă zi,scriem cuvinte sau poveşti pe filele din cartea fiecărui om pe care îl întâlnim.
Mai însorit sau Mai ploios?!
Mai bun,mai frumos,mai luminos...
Am călătorit în Asia acum o lună şi am urcat pe Everest săptămâna trecută,am atins norii şi am cules câteva stele,am desenat o inimă pe bolta cerească şi am zburat cu vulturii,am furat frumuseţea răsăritului şi am gustat din simplitatea primăverii. A fost frumos...a fost un vis.
Mintea omului învinge imposibilul iar inima depăşeşte standardele. Limitele sunt impuse numai pentru a nu cădea în extreme însă e nevoie de ceva mai mult timp pentru ca balanţa să rămână în echilibru. Suntem "construiţi" din aceleaşi substanţe doar că în alte cantităţi. Chipuri noi,poze vechi, momente unice,gânduri infinite,personalităţi distincte,amintiri,poveşti...
Ceea ce noi nu avem voie să uităm este faptul că nu suntem singuri niciodată,că iubirea e semnătura unică a fiecăruia,că indiferent de vremea de afară sau de furtuna şi neliniştea din sufletul nostru există o rază numită speranţă şi o încurajare din partea cuiva. Cât de mult înseamnă gesturile noastre oricât de micuţe ar fi ele. Lacrimile din suflet şi de pe faţă le şterge tot dragostea,ori cu o vorbă de alinare, un sărut, o îmbrăţişare,un mesaj de bună dimineaţa...ori prin simpla prezenţă a unui om în viaţa ta.
Iubirea caută să vadă ce are celălalt mai bun şi scoate la suprafaţă frumosul,deodată nu te mai temi să fii tu în preajma cuiva pentru că eşti acceptat aşa cum eşti. Cu lipsurile şi cu plusurile tale,cu părul şaten sau brunet,cu ochii verzi sau căprui,timid sau curajos,vorbăreţ sau rezervat..nu mai contează,cineva e acolo pentru tine.
Eu văd soarele dincolo de nori şi binele dincolo de aparenţe.
