Eu văd soarele dincolo de nori...

Mai însorit sau Mai ploios?!
Mai bun,mai frumos,mai luminos...
Am călătorit în Asia acum o lună şi am urcat pe Everest săptămâna trecută,am atins norii şi am cules câteva stele,am desenat o inimă pe bolta cerească şi am zburat cu vulturii,am furat frumuseţea răsăritului şi am gustat din simplitatea primăverii. A fost frumos...a fost un vis.
Mintea omului învinge imposibilul iar inima depăşeşte standardele. Limitele sunt impuse numai pentru a nu cădea în extreme însă e nevoie de ceva mai mult timp pentru ca balanţa să rămână în echilibru. Suntem "construiţi" din aceleaşi substanţe doar că în alte cantităţi. Chipuri noi,poze vechi, momente unice,gânduri infinite,personalităţi distincte,amintiri,poveşti...

Ceea ce noi nu avem voie să uităm este faptul că nu suntem singuri niciodată,că iubirea e semnătura unică a fiecăruia,că indiferent de vremea de afară sau de furtuna şi neliniştea din sufletul nostru există o rază numită speranţă şi o încurajare din partea cuiva. Cât de mult înseamnă gesturile noastre oricât de micuţe ar fi ele. Lacrimile din suflet şi de pe faţă le şterge tot dragostea,ori cu o vorbă de alinare, un sărut, o îmbrăţişare,un mesaj de bună dimineaţa...ori prin simpla prezenţă a unui om în viaţa ta. 
Iubirea caută să vadă ce are celălalt mai bun şi scoate la suprafaţă frumosul,deodată nu te mai temi să fii tu în preajma cuiva pentru că eşti acceptat  aşa cum eşti. Cu lipsurile şi cu plusurile tale,cu părul şaten sau brunet,cu ochii verzi sau căprui,timid sau curajos,vorbăreţ sau rezervat..nu mai contează,cineva e acolo pentru tine. 
Eu văd soarele dincolo de nori şi binele dincolo de aparenţe.