"Inimioară cu dor mult n-ai la nimeni crezământ,
Inimioară cu dor mare,n-ai la nimeni alinare..."
Eee...după anii '90 când parcă începea să se simtă aerul democrației și mirosul unui nou început, ai noștri români continuau să își lege activitățile muncitorești de acele tradiții și obiceiuri care împlineau viața de familie. Brașov,Aprilie,'92. O frumoasă zi de Paști care unea sărbătoarea Învierii Domnului cu voia bună din cadrul balurilor organizate ca motiv de bucurie după perioada de post. Cetele de ficiori aveau prilejul de a dansa și cunoaște tinere care trezeau sentimentul iubirii în inima lor,fete deschise către noi drumuri ale vieții,fete ce vor deveni soții,mame, femei responsabile și dedicate familiei.
Momentul în care știi ce îți dorești cu adevărat de la tine și de la celălalt toate tind să se așeze pentru ca pietrele cu care alții au aruncat în tine să devină aleea pe care pășești și podul peste care treci. Câți dintre noi nu am ascultat măcar o dată din poveștile bătrânilor noștri care relatau întâmplări menite să te ajute să îți construiești o imagine clară a trecutului? Cine-s cei mai buni naratori dacă nu bunicii? Nu pentru că posedau un vocabular sau un limbaj super complex ci pentru că dăruiau o parte din ei atunci când aveai nelămuriri sau curiozități. Copil sau adult mereu cauți răspunsuri la întrebări care leagă firul trecutului de cel al prezentului,asta pentru că vrei să desenezi un contur al viitorului.
"Cum ți-ai dat seama că mama e cea cu care te vei căsători?!
De când am văzut-o am simțit că va fi ceva. Era pe placul meu,fată faină,glumeață dar și serioasă,ne-am înțeles de la început." Această hotărâre,simplitate și acele sentimente firești i-au adus pe cei doi împreună. Din iubirea lor,m-am născut eu.
La cei nu mulți,dar fericiți ani ai mei, nu pot decât să mă bucur de ceea ce am și să spun: Mulțumesc,Doamne! Sărut mâna mamă și tată.
Povești sunt nenumărate,relații începute și eșuate,familii bune sau divorțate. Circumstanțe diferite și întâmplări la care nici nu visăm vreodată ne aduc lângă omul acela care e făcut să ne completeze,să ne accepte,să ne înțeleagă,omul de lângă care nu am pleca niciodată. Uneori rămânem în cumpănă pentru că ne complicăm singuri. E destul de greu să alegi un el/ea potrivit/ă când sunt atât de mulți/multe care îți plac,sau lângă care crezi că ți-ar fi mai bine. Iluzie. Fiecare nouă casă va avea rânduiala ei adaptată nevoilor și dorințelor noii familii,fiecare casă are liniștea și bucuriile ei,întâmplările și zâmbetele,certurile și împăcările...aici e frumusețea,misterul,evoluția,dragostea și viața.
Perfecțiunea n-o vei vedea decât privind spre Cer sau pe chipul copilului tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu