Unii duc lupta cu viața,alții cu ei înșiși sau cu principiile celorlalți. Zilnic.

Un început și un sfârșit,vizibil pentru toți. O nouă viață dincolo de nori pentru cei a căror inimă nu mai bate.

 De când eram micuță, bunicii (îndeosebi) cunoșteau deosebit de multe informații cu privire la sărbători,tradiții,probleme de tot felul,cu siguranță că anii din urmă bătuți de anotimpurile vieții îi întăriseră. Așa am învățat și eu..prin puterea exemplului pe care mi-au imprimat-o atât ei cât și cei cu care am interacționat. Nu am fost crescută numai cu turtă dulce și nici îmbrăcată zilnic în rochițe dichisite, dar a fost o copilărie fericită,piperată cu mustrările de care nu eram lipsită când eram neastâmpărată,dar ce copil e acela care n-a căzut măcar o dată?care pleca cu orele și uita să se mai întoarcă sau care se ambiționa să facă ce alții îi spuneau că nu poate face?

Dar... ce bine că a fost acolo cineva...Cineva care să spună Nu la toate ideile nebunești,care să ridice tonul când întreceam limita,care să mă pedepsească nu spre răutate, niciun părinte nu se bucură când odorul lui stă și suspină,ci cu gândul că lecția aplicată atunci va avea efectul dorit în timp. Iubirea nu înseamnă lipsă de educație,nu înseamnă o toleranță absolută doar pentru că e micuț,sau pentru că "Nu știe,nu înțelege..",va știi dacă îi spui și va înțelege dacă îi arăți,nu subestimați inteligența și afectivitatea emoțională de care dau dovadă copiii. Concluzia nu este spre laudă "Vai Doamne cum sunt eu crescută!",nicidecum. Asta a fost familia în care Dumnezeu a știut că îmi este locul. Ce-i un părinte bun dacă nu cel dintâi învățător?Cel dintâi prieten,cel dintâi suflet care te-a iubit înainte de a te strânge în brațe...

Se tot scrie..."X a născut o fetiță de nota 10,Y a devenit mămică,a primit nota 10 la naștere" ce sunt astea?! Se pun etichete încă din prima lor zi de viață. Părerea mea sinceră...toți copiii sunt de 10,asta pentru că și mamele lor sunt la fel (fac abstracție de cazurile aparte,copii abandonați și tot felul de situații similare).  Părinte-i cine te crește,nu doar cel care îți dă viață.

Curg lacrimi,azi de bucurie,mâine de tristețe. Azi un suflet vede lumina acestei lumi,un altul pe cea de dincolo. Cum te poți refugia în întuneric când vezi cum răsare Soarele?Cum se vede oare un suflet cufundat în beznă,în gânduri sumbre...sau nu se mai vede,stă ascuns într-un trup ce caută lucruri care să înlocuiască lipsurile de alt fel. Priviri senine redate de speranță pe chipul celor suferinzi,unii duc lupta cu viața,alții cu ei înșiși sau cu principiile celorlalți.

"Dacă nu putem fi buni,să încercăm măcar să fim politicoși." Nicolae Steinhardt