Vis de iarnă.

 

| Mi-am pierdut batista, am mănușile ude și mâinile roșii, fularul nu mai stă strâns la gât și simt aerul rece cum îmi îngheață limba. Toți ceilalți copii sunt deja acasă. Uff.. mi s-a făcut și mie foame. Vreau supă, ceai cu lămâie și desene animate. Dar..ce frumos ninge! Ca în povești! Gata, știu! Mă mai dau o tură cu sania până ajung în capătul străzii, apoi mă scutur de zăpadă și merg acasă. Nu vreau să se supere mama..|
 Afară ninge liniștit și în casă arde focul, se aude un Domn, Domn să-nălțăm din depărtare și miroase a sărbătoare. Cât de dor vă e de copilărie? Dar de cei dragi ai voștri? Au trecut anii dar nu ne-a trecut timpul. Suntem "oameni mari" dar ascundem în sufletul nostru o fărâmă din copilul de altădată. 
Am auzit de nenumărate ori că sărbătorile nu mai sunt ca altădată. Adevărat... dar ce ne oprește să le dăm "gust"? Ce-a trecut nu mai putem întoarce dar putem încerca să nu ne pierdem pe noi. Problema e că suntem prea ocupați ca să simțim adierea Crăciunului. Muncim din greu, stăm și peste program de câte ori se poate, stăm la cozi în supermarket, ne enervăm și facem totul pe grabă. 
Poate că undeva acolo, trebuie să recunoaștem că și noi greșim. 
Bat la fereastră colindele, urările și gândurile sincere! Primiți-le! Uitați pentru o secundă de ceea ce ați cheltuit și încercați să vă gândiți la ceea ce ați primit. Darurile cele mai de preț sunt familia, sănătatea și dragostea. La ce folos dacă masa e plină și sufletul e gol? 
Arde o lumânare, se simte miros de portocale și cetină de brad. Să dăruim din multul sau puținul nostru, iar dacă nu avem nimic, să dăruim un zâmbet sau o vorbă bună. Pot însemna foarte mult. 
De noi depinde schimbarea. Inimă curată și senină, să facem ca aceste momente să conteze și să nu pierdem speranța. Fuguța la zăpadă, plimbare sau patinoar, nu-i bai dacă faci hapciu, trece cu vin fiert sau ceai, dormiți, dansați, colindați, cumpărați, pregătiți, gătiți, zâmbiți și fiți fericiți!

                     L A M U L Ț I A N I !