Albastru infinit.

Ochi albaștrii,cer senin,vise calde,culori vii,raze pline,gânduri mii,nisip fin,lumini și umbre.
Sunt un hoț...am furat momente fără număr și le-am ascuns în inima mea. Imagini cu locuri minunate, chipuri ale oamenilor,priviri ce dăruiau sclipiri ale acelor chestiuțe micuțe dar cu impact imens numite sentimente și un gram din timpul celor care m-au întâlnit. Cum ți-e inima?! Ca marea. Adică? Adună înăuntrul ei tot ceea ce ceilalți oferă,aruncă, risipesc. E o linie insesizabilă între puritatea cerească și cristalinul apei,e o barieră între oameni și intenții,o bătălie între credințe și orgolii,o poartă între implicare și indiferență,un zâmbet care să schimbe nimic în tot. 

Ca să ajungi la destinație ai nevoie să călătorești,ca să călătorești ai nevoie de resurse și un pic de curaj,ca să ai resurse trebuie să ai  idei,ca să ai idei trebuie să îți dorești..și ca să ai dorință trebuie să fii deschis. De cele mai multe ori o vorbă sau un gând înțelept devin o trăire și chiar o realizare,alteori..o încercare e un drum necunoscut dar care poate fi parcurs,uneori greșelile persistente descoperă valoarea adevărată a luptei pentru realizarea scopurilor dar rareori cunoști frumusețea momentelor vieții fără să ai un gram de voință,un picur de speranță și un gând insistent.
Ai grijă unde calci să nu te rănești. Circulă sintagma trebuie "să descoperi sensul vieții". Ce-o fi așa de greu?!L-am descoperit prin venirea mea pe lume. Sensul vieții e viața însăși. 
Fiecare dintre noi aduce contribuția sa la totul acestei lumi și cel mai de preț lucru e prezența sa, remarcarea sa între oameni,absolvirea celor 7 ani de acasă și competiția pentru cununa invizibilă a omeniei și mirosul de neuitat al bunătății. 
Se rezumă totul la legea iubirii,doar atât.
Bucură-te!