joi, 26 noiembrie 2015

Glasul iubirii,albul fericirii.

Ziua bună ți-aduce în cale omul bun,cu gândul ăsta am deschis ochii într-o zi de vară. Și de atunci m-am ambiționat să cred mai mult în ceea ce îmi doresc,să fiu mai deschisă către nou,mai discretă când vine vorba de ceilalți,mai calmă în fața problemelor,mai răbdătoare cu mine însămi,mai hotărâtă în fața alegerilor,mai atentă la ceea ce fac și mai eu...fără prejudecăți.

Oricât ar fi omul de "maestru" știe că singur nu poate face nimic. În viața asta cu toții datorăm cuiva ceea ce avem,ceea ce suntem...părinților că ne-au dat viață,bunicilor că ne-au crescut,fraților că ne susțin,prietenilor că ne-au acceptat și înțeles,iubitului/ei că ne apreciază,străinilor că ne dăruiesc uneori zâmbete deși nu ne cunosc. Mama e mamă,prietenă,soră și suflet deschis..e cea la care de multe ori alergăm să ne spunem of-ul. Ajungi la vârsta la care și tu îți dorești să fii ca ea,să treci de la joacă la rimel și ruj pe buze,de la adolescentă la femeie de succes,de la toate aceste satisfacții la liniștea din brațele cuiva,la rangul de soție și ulterior mămică. Orice soție are un soț și devine acestuia mama care îi ascultă temerile și nemulțumirile,prietena pe care se poate baza oricând,surioara care îl mai trage de mânecă și evident cea care îl iubește necondiționat. Dar el,...cine este?! Nu...nu e doar un bărbat. E un suflet,o ființă care devine totul pentru o altă ființă și care doar împreună cu aceasta dăruiesc lumii o altă viață. Când toate trec la un alt nivel,probabil că înțelegi mai bine cine ești tu și ce poți face. Ca o altă idee și trăire de care personal,nu mă pot dezlipi,e mulțumirea adusă lui Dumnezeu,pentru fiecare răsplată,fiecare secundă,fiecare bucurie și fiecare încercare. 


Omului căruia îi pasă de tine îi "crește" inima de bucurie,nu doar interesul. Caută să te audă,tu fiindu-i calmantul împotriva tuturor supărărilor,se preocupă de a te cunoaște,de a desluși tainele gândirii tale,izvorul care îți alimentează energia,motivele întristărilor,reacțiile în fața diferitelor situații,modul de a te comporta vis a vis de întâmplările de care te lovești.își ocupă uneori timpul liber nu cu prietenii ci cu tine,se gândește la bucuria și durerea ta,trăiește prezentul dar privește și cu speranțe pentru viitor,simte că tu ești altfel în comparație cu trecutul,că nu te rezumi doar la lucrurile de fațadă,că poate conturezi o imagine dificilă dar nu te judecă după aparențe. 

Ești aici,nu lângă mine..ci în sufletul meu. Mulțumesc! 

vineri, 20 noiembrie 2015

Tu ești oglinda...doar acela care se va vedea pe sine prin tine te va prețui..

Răbdare,răbdare,răbdare...și așteptare. Nu prea suntem convinși de cât de mult valorează o secundă,un minut,o oră doar atunci când nevoile sau dorințele noastre depind de ceva sau cineva,când aștepți.... De la un "Bună ce faci?",o îmbrățișare, un cadou mult așteptat,o glumă,un sfat,o plimbare... "Ai grijă de tine","Totul va fi bine","Ai încredere","Sunt mândru de tine","Știam că vei reuși","Felicitări","Somn ușor".
Plouă cu cuvinte,curg râuri de întrebări,vin valuri de curiozități,pași pe același drum,invitații și întâlniri,briza sentimentelor. Întotdeauna firul se rupe undeva...o fi ața prea subțire?Ori s-a întins prea mult și a cedat?! Faci nod și mergi mai departe sau renunți? Tu decizi.
Aș zice că luptele nu se văd numai la competițiile sportive ci zilnic,uitându-ne unul la celălalt. Fiecare e un luptător..indiferent dacă iese învingător sau doar participant. Unii luptă pentru un job mai bun,alții pentru o promovare profesională,unii sunt frați cu suferința,alții cu deznădejdea,unii cerșim atenție,alții haine,unii călcăm desculți prin iarbă și răspândim bucuria firescului,alții apreciază sunetul tocurilor și extravagantul...toți avem scopuri și idealuri. 
Să nu fugi de sentimente,să nu te ascunzi de responsabilități,să nu îți fie teamă să dai crezare viselor tale. 


Ieri te-ai privit în oglinda...te-ai bucurat,întristat,sau ți-ai propus să faci o schimbare. Azi ai spart oglinda...S-au făcut cioburi visele,iluziile și pașii către ceva nou. Ai uitat că schimbarea e ascunsă în interior. Cu ce ochi te-ai privit pe tine?! Ai unei mame,prietene,colege?Sau cu spirit critic, perfecționist? Prin ochii tăi se vede seninul sufletului tău și razele trăirilor tale. Tu ești oglinda...doar acela care se va vedea pe sine prin tine te va prețui,te va înțelege,te va păstra. Restul vor căuta reflecții,povești lumini și umbre. Rămâi tu. Fii tu. Crezi tu.

(Cu tot dragul pentru voi,L&B)

duminică, 1 noiembrie 2015

Unii duc lupta cu viața,alții cu ei înșiși sau cu principiile celorlalți. Zilnic.

Un început și un sfârșit,vizibil pentru toți. O nouă viață dincolo de nori pentru cei a căror inimă nu mai bate.
 De când eram micuță, bunicii (îndeosebi) cunoșteau deosebit de multe informații cu privire la sărbători,tradiții,probleme de tot felul,cu siguranță că anii din urmă bătuți de anotimpurile vieții îi întăriseră. Așa am învățat și eu..prin puterea exemplului pe care mi-au imprimat-o atât ei cât și cei cu care am interacționat. Nu am fost crescută numai cu turtă dulce și nici îmbrăcată zilnic în rochițe dichisite, dar a fost o copilărie fericită,piperată cu mustrările de care nu eram lipsită când eram neastâmpărată,dar ce copil e acela care n-a căzut măcar o dată?care pleca cu orele și uita să se mai întoarcă sau care se ambiționa să facă ce alții îi spuneau că nu poate face?
Dar... ce bine că a fost acolo cineva...Cineva care să spună Nu la toate ideile nebunești,care să ridice tonul când întreceam limita,care să mă pedepsească nu spre răutate, niciun părinte nu se bucură când odorul lui stă și suspină,ci cu gândul că lecția aplicată atunci va avea efectul dorit în timp. Iubirea nu înseamnă lipsă de educație,nu înseamnă o toleranță absolută doar pentru că e micuț,sau pentru că "Nu știe,nu înțelege..",va știi dacă îi spui și va înțelege dacă îi arăți,nu subestimați inteligența și afectivitatea emoțională de care dau dovadă copiii. Concluzia nu este spre laudă "Vai Doamne cum sunt eu crescută!",nicidecum. Asta a fost familia în care Dumnezeu a știut că îmi este locul. Ce-i un părinte bun dacă nu cel dintâi învățător?Cel dintâi prieten,cel dintâi suflet care te-a iubit înainte de a te strânge în brațe...

Se tot scrie..."X a născut o fetiță de nota 10,Y a devenit mămică,a primit nota 10 la naștere" ce sunt astea?! Se pun etichete încă din prima lor zi de viață. Părerea mea sinceră...toți copiii sunt de 10,asta pentru că și mamele lor sunt la fel (fac abstracție de cazurile aparte,copii abandonați și tot felul de situații similare).  Părinte-i cine te crește,nu doar cel care îți dă viață.
Curg lacrimi,azi de bucurie,mâine de tristețe. Azi un suflet vede lumina acestei lumi,un altul pe cea de dincolo. Cum te poți refugia în întuneric când vezi cum răsare Soarele?Cum se vede oare un suflet cufundat în beznă,în gânduri sumbre...sau nu se mai vede,stă ascuns într-un trup ce caută lucruri care să înlocuiască lipsurile de alt fel. Priviri senine redate de speranță pe chipul celor suferinzi,unii duc lupta cu viața,alții cu ei înșiși sau cu principiile celorlalți.
"Dacă nu putem fi buni,să încercăm măcar să fim politicoși." Nicolae Steinhardt