Fereastra inimii,lumina sentimentelor.

Mereu am pus accent pe cei 7 ani de acasă şi bunul-simţ de care a dat dovadă o persoană. La fel cum mama te-a învăţat să te descalţi când te invită cineva înăuntrul casei sale,aşa să procedezi şi în alte situaţii.Când întâlneşti o nouă persoană şi intri "în lumea ei",ai grijă unde te aşezi,cum vorbeşti şi cât de în practică pui bunele maniere. Mai presus de asta,căci aparenţele de multe ori înşeală,fii cu băgare de seamă la ecoul divinităţii care răsună în inima ta,ia aminte şi la voia lui Dumnezeu nu doar la ştirile din ziar. Nu fi egoist şi încrezut cu ceilalţi,nu le cunoşti povestea. Aminteşte-ţi de responsabilităţi cu seriozitate şi adaugă un strop de bucurie în simplul "Mulţumesc". Nu te zgârci când vine vorba de fapte bune şi nu uita..bunătatea n-a sărăcit niciodată pe nimeni. Iartă-te pentru greşelile tale,împacă-te cu noul Tu,apoi porneşte cu gândul cel bun spre o nouă zi.

Descalţă-te când intri în sufletul cuiva,nu ştii niciodată ce comoară vei găsi acolo,posibil să te simţi prost dacă vei murdări ceva. Unicitatea nu înseamnă doar originalitate,înseamnă iubire şi dovada că Dumnezeu îşi lasă amprenta în fiecare dintre noi. Priveşte cu încredere către un drum mai bun,fi mai atent la florile de pe margine decât la gropile în care calci. Dezbracă-te de trecut,de ceea ce crezi că te-a durut,iartă,uită şi continuă-ţi povestea din cartea vieţii. Rânduiala divină va face ca paşii tăi să cunoască o nouă lume,un suflet care străluceşte şi care.... te aştepta. Cunoaşte-l,ia totul de la 0, construieşte vise ce vor deveni realitate,nu doar amintiri. Preţuieşte timpul,roagă-te şi ai grijă de ceea ce ai ales.Am apărut ca o minune,aşa trebuie să şi rămânem. Critica nu ajută,nici fapta rea. Bijuterii se găsesc pe toate drumurile,dar comori...mai greu. 

Nu da cu piciorul fericirii,nu ştii când se va mai întoarce.

Ceva se întâmplă cu noi..

Răsărit şi Apus.
Există locuri în care te întorci de fiecare dată cu drag şi bucurie în suflet. Fascinat de surâsul blând al soarelui,vrăjit de mirosul florilor de tei,captivat de inteligenţa căţelului bunicului,preocupat cu muşuroiul de furnici,ispitit de plăcinta bunicii,interesat de povestea cu Bau Bau,îndrăgostit de vecina de peste drum,speriat de bătaia ce-o vei primi că ai spart geamul când jucai fotbal în faţa casei, murdărit din cap până în picioare c-ai alergat după fluturi prin noroi,cu juliturile în genunchi cu şapca pusă invers şi cu capul sus ai mers înainte. 
Fiecare dintre noi se priveşte zilnic în oglindă,admiră sau critică aspectul său fizic. În ce oglindă să ne uităm ca să ne putem da seamă cât de buni,oneşti,cinstiţi sau egoişti,invidioşi şi încrezuţi suntem?! Ştiţi unde? În ochii celui de lângă tine..în privirea aceluia care aştepta o îmbrăţişare sau o vorbă bună, o plimbare şi o haină de îmbrăcat,citeşti pe faţa aceluia care aştepta un "ziua bună" atunci când ţi-a fost ruşine să îl saluţi,care privea cu deznădeje că nu sună telefonul deşi avea nevoie de o încurajare, observi în gesturile aceluia care ar fi renunţat la filmul de la cinema ca să îţi şteargă lacrimile când ai dat de greu şi care ar fi călcat peste anumite principii ale sale doar să-ţi întindă mâna şi să te ridice.

Ceva se întâmplă cu noi...
Se întâmplă că nu ştim să fim sinceri nici măcar faţă de noi înşine,cu atât mai mult faţă de ceilalţi. Relaţii forţate şi familii divorţate. Că trăim cu anumite temeri care ne izolează de prezent şi ne proiectează mereu în trecut,teama de a mai fi eu ca să nu fiu judecat sau dat la o parte,că trebuie să punem în evidenţă o altă imagine a propriului sine,să ne prefacem că avem trecute în "CV-ul" vieţii atât de multe calităţi şi virtuţi,modelul standard şi fără pată. Cum ne-am mai completa unul pe celălalt?!
Unde-i farmecul de a ne găsi fiecare jumătatea dacă părem că fiecare e deja un întreg..
Adevărul iese la iveală mai devreme sau mai târziu,ascunzişurile sunt acele seminţe aruncate la marginea drumului dar care au posibilitatea de a încolţi şi a da roade..de care roade?! 
Toţi greşim,totul e un joc ciudat,acceptă-te şi menţine echilibrul a ceea ce ţi se întâmplă. În iubire nu căutăm perfecţiunea,ne vedem aşa cum suntem şi ştim că toate acele piedici sunt inexistente în drumul ce ne aşteaptă. 

Flori de liliac,miros de bună ziua şi un drum de urmat.

Oamenii deosebiţi luminează;prin ceea ce spun,prin ceea ce fac,priviri,intenţii,reacţii,gesturi..
Sunt ca razele de soare din zilele ploioase,ca florile din grădină,paharul cu bucurie,borcanul cu gânduri bune,gramul de credinţă şi poarta deschisă a iubirii. 
Fiecare îşi are greutatea sa,momentele sale de prea plinul binelui sau lipsurile de tot felul. Mereu există o cauză şi un efect,încredere şi dezamăgire,succes şi eşec,probleme şi căi de rezolvare. Contează nu atât de mult unde priveşti ci felul cum faci asta,suntem pentru noi rău şi bine în măsura în care ştim să ne asumăm asta,dorinţele nu înlocuiesc întotdeauna nevoile,eforturile nu sunt mereu apreciate dar pacea interioară e doar a ta,nu ţi-o poate lua nimeni. 
Şi totuşi...sunt clipe,ore sau zile când te ghemuieşti într-un colţ al inimii tale şi dai voie gândurilor şi sentimentelor să zboare asemeni turturelelor..libere şi fără obligaţii,să-şi găsească singure locul potrivit. Să se aşeze acolo unde simt că au găsit blândeţe,bunătate,sinceritate..acolo unde sunt lipsite de temeri,acolo unde nu e aşezat colbul regretelor,acolo unde e pace,locuri în care nu există urme ale răutăţii şi nepăsării,unde există speranţă şi afecţiune. Iubirea mereu va schimba lucrurile în bine,altfel nu e iubire. 

Ce faci? Râd ca să nu plâng.
Să zâmbeşti chiar dacă în acel moment nu te motivează nimeni şi nimic,să crezi în tine chiar dacă nu ai susţinere,să fii deschis către noile oportunităţi,să râzi,să speri şi să ţii capul sus,nu din mândrie ci din demnitate. 
Singurele lecţii pe care le repetăm permanent sunt cele ale iubirii şi răbdării. Început şi sfârşit. Lună şi Soare. Zi şi noapte. Cald şi rece. Flori de liliac,miros de bună ziua şi un drum de urmat. 

Muzica gândurilor. Armonia sufletului.

Îmi amintesc de  vârsta curiozităţilor mele (ca şi acum de altfel) cam pe la 7 ani,când părinţii nu adormeau fără a spune cu mine rugăciunile,când nu mă scuteau de efort şi mă implicau în activităţile casei,când mă supăram că nu aveam suficient timp de joacă,când îmi pierdeam răbdarea cu mamaie în grădină,când alergam după fluturi şi râdeam singură,când suportam criticile mamei că ţineam pisica în braţe,când plângeam din cauza pedepselor în timp ce copiii mă strigau la poartă.. În mintea mea toate lucrurile erau mari şi dificile,dar şi eu eram un caracter puternic,un soldăţel pregătit pentru toate provocările, încă de atunci întrebările formau un lanţ neîntrerupt,eram dornică de cunoaştere,fericită,liberă,fără griji...ah,copilărie! Nu am fost entuziasmată atât de mult de cadourile primite de la aşa zisul Iepuraş cum am fost de mersul la biserică cu clasa,un grup de douăzeci de suflete care au primit Sfânta Împărtăşanie..ce energici,luminoşi şi liniştiţi eram. Între timp am înţeles că obligaţiile ne amintesc că suntem responsabili faţă de cei din jurul nostru,certitudinile sunt clarităţile care oferă singuranţă,principiile subliniază tiparul personalităţii iar voinţa omului e cununa tuturor acţiunilor sale,e implicare,dorinţă liberă. 

Armonia dintre ceea ce gândeşti,ceea ce spui şi ceea ce faci se numeşte echilibru. Brebenei,magnolie,toporaşi. Raze de soare şi miros de iarbă proaspătă. Muzica gândurilor sub florile de măr şi cireş,o amintire din trecut sau un regret,un gând la cel drag şi un gram de emoţie,sentimente care înfloresc..e linişte. 

E ziua Învierii şi clopotele bat. Lumina sfântă e focul viu al vieţii,nu ne-am înnoit doar hainele ci şi viaţa,schimbăm răul în bine,patimile în virtuţi şi temerile în hotărâri. Suntem fiecare unde ne poartă drumul vieţii,călători sau în preajma celor dragi,ne uneşte iubirea. Ieri au fost lacrimi,azi e bucurie.

Hristos a Înviat!

Adu-ţi aminte de sufletul tău...

Se topea zăpada din aprilie şi odată cu ea se topeau şi incertitudinile mele. Deveneau picături de apă ce vor uda pământul. Curiozităţi noi,feţe schimbate,priviri pierdute şi suflete reci. Unde lipsurile îşi fac loc,nevoia creşte,unde este prea mult,se risipeşte. Dăm search nu doar pe Google ci şi în viaţa de zi cu zi,căutăm la ceilalţi zâmbete sau percepţii, răspunsuri sau informaţii,sentimente sau senzaţii. Poate se va inventa un sistem wireless prezent pretutindeni care să ne ajute să ne conectăm nu virtual ci unii la sufletele celorlalţi,să devenim mai empatici,atenţi,flexibili. Am evoluat. Ne-am îmbogăţit în tehnologie,am sărăcit în omenie. Ne-am separat,categorii diferite. Vârful îl reprezintă puterea,nu morală ci financiară,pare-se că nimic nu stă în drumul lor. Ceea ce uită mulţi este că piramidă fără bază nu există,supremaţia nu e lumească,judecata nu e pământească căci dreptatea e cerească. 

Calea vieţii. Cu paşi mici sau alergând tot la aceeaşi destinaţie ajungi. Întâmplări,oameni diferiţi, momente de neînlocuit,cuvinte de neuitat,lacrimi de neşters,pagini de necitit,gânduri nespuse..câte şi mai câte.  Cauză şi efect. Singurul fir ce nu se rupe niciodată e viaţa,are permanentă continuitate,ce-ai ţesut rămâne în urmă.
Ne-am lovit unul de celălalt din pricina orgoliului,ne-am aruncat vorbe grele şi n-a cedat niciunul ca să nu-şi piardă mândria,ne-am împiedicat de opinii diferite şi în loc să rezolvăm problemele le-am înmulţit,am adunat materialele necesare pentru a ne construi viitorul şi într-un final am înălţat un zid între noi. Ne-am vândut şi noi prietenia,valorile morale sau creştine şi demnitatea pentru nişte arginţi, nu ne-am ales cu nimic căci şi fericirea-i trecătoare dacă îţi asumi libertatea într-un mod nepotrivit. 
Dăm vina pe noi,suntem oameni...greşeala e nelipsită. 
Lumina se aprinde,de tine depinde cât timp vrei să o laşi să ardă. 

Nu-i nimeni mai de preţ ca omul...

Linişte...ce sfânt este cuvântul ăsta..Parcă luminează mintea când îl auzi şi încălzeşte inima când simţi. Câti oare dintre noi mai înţeleg adevărata semnificaţie a cuvintelor şi sensul lor în viaţa de zi cu zi?Ori ne pricepem numai a interpreta totul în favoarea noastră ca nişte critici riguroşi. De exemplu cuvântul mamă,câtă sensibilitate şi câte lacrimi ascunde în profunzimea sa? Numai rostindu-l te gândeşti la jertfa de care a dat dovadă fiinţa ce te-a purtat în pântecele ei..
 Nu-i nimeni mai de preţ pe lumea asta ca omul.

Iubim căţei,pisici,haine de firmă,accesorii,telefoane scumpe,maşini,vacanţe...orice altceva numai pe cel de lângă noi nu. Da cum să-l iubesc eu pe amârâtul ăla care moare de foame? De ce nu munceşte?! Cum să am sentimente faţă de bătrânul care doarme pe banca din parc? Sigur a băut toţi banii. Ce-mi pasă de copilul care stă la colţul străzii? Să se ocupe părinţii de el. Cum să plec capul către cerşetorul de lângă liceu sau de la uşa bisericii? Sigur e un ţigan prefăcut.
Aşa rosteşte egoismul şi ignoranţa în mintea omului,de asta asemenea sentimente nici nu reuşesc să trezească vibraţia tainică a inimii.  Dacă am de ce să dau?Abia am pentru mine mai mult. Dacă pot de ce să ajut?Doar mai sunt şi alţi oameni pe lumea asta etc. Trist dar adevărat.
Ne pasăm unul altuia responsabilitatea de parcă e o minge de fotbal,ne străduim dar greu se găseşte unul care să marcheze. Metoda cea mai simplă de a înţelege pe cineva este a-ţi imagina că eşti în locul său. Tu ce ai face?! Cum eşti privit?! Cum te simţi?! 
Cine ştie ce slăbiciuni,necazuri şi întâmplări au fost în viaţa celui din faţa ta,noi nu putem cunoaşte pe nimeni cu adevărat. Dacă există cineva care ne poate ştii dinainte de a ne naşte şi în totalitate este cu siguranţă Dumnezeu.  
Să nu mă înţelegi greşit..nu te pun la zid şi nici nu condamn faptele tale,eu însămi sunt poate prima care greşeşte înaintea celui de lângă mine . Să cântărim mai bine situaţiile în faţa cărora suntem puşi, căci dar din dar se face Rai. 

Cuvinte cheie.

              Întâmplările cred că definesc cel mai bine un om. Nu cred că Dumnezeu ne numără căzăturile căci nu asta e cel mai important. Adevăratul efect nu este dat doar de momentul în care te ridici,ci de momentul în care priveşti în Sus,mulţumeşti şi mergi mai departe. Raze de soare,curcubeu,flori de cireş..cu cât cauţi răspunsuri cu atât apar mai multe întrebări. Acum mi-e plin sufletul de rugăminţi şi mulţumiri,sunt fiinţe care păşesc pe poteca sufletului nostru lăsându-şi amprenta acolo pentru un strop de timp sau pentru totdeauna.

TE ROG să îmi fi alături în momentele mele de glorie şi în cele în care mă pierd,te rog să îmi oferi o îmbrăţişare atunci când cred că am pierdut sensul la ceea ce mi se întâmplă,te rog să îmi dăruieşti un motiv să zâmbesc când sunt cufundată în gândurile mele,te rog să îmi acorzi puţin din timpul tău,un ceai cald sau o vorbă bună care să îmi ajungă la suflet,te rog să mă ierţi pentru momentele mele de rătăcire,te rog să nu mă laşi singură atunci când toţi ceilalţi au făcut asta,te rog să fii tu însuţi,să nu mă minţi şi să îţi exprimi sentimentele pe care le ai,te rog să nu te compari cu nimeni pentru că ai locul tău special în inima mea, te rog să... nu mă uiţi.

MULŢUMESC că deşi ai avut atâtea motive să pleci te-ai întors din drum,că mi-ai dovedit ce înseamnă încrederea,că ai avut răbdare când nu ştiam ce am de făcut,că m-ai respectat şi că eşti un om de cuvânt,că pui preţ pe sinceritate şi omenie,că ai credinţă deşi trăim vremuri în care egoismul şi invidia sunt boli întâlnite tot mai des,că de fiecare dată găseşti cuvintele cele mai potrivite,că îmi spui noapte bună şi succes la nevoie,că deşi eşti preocupat cu ale tale găseşti timp şi pentru mine. 

       Mulţumesc că deşi nu merit...eşti aici.

Sunt lucruri preţioase ce se pot cumpăra şi lucruri valoroase care nu au preţ.

Mergem. Încotro?! De multe ori nici noi nu ştim. Fiecare vrea să se aleagă cu ceva. Un sfat primit la nevoie,o îmbrăţişare,un sărut de noapte bună,o brăţară scumpă,un job nou...dorinţe şi iar dorinţe. Poate un strop de bucurie,o fărâmă de răbdare,un gram de credinţă,simplitate şi decenţă,un Mulţumesc din suflet. Sunt lucruri preţioase ce se pot cumpăra şi lucruri valoroase care nu au preţ. Tu vezi diferenţa. De multe ori nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie cu adevărat ceea ce simte sufletul meu,atunci îmi dau seama că sunt sentimente,doruri şi dureri ce nu se pot spune,ele rămân în taină...ştiute doar de mine şi Dumnezeu. Nu sunt unică doar prin comportamentul şi personalitatea mea,reala unicitate o reprezintă acea fâşie de lumină ce arde în interiorul meu. Fac ordine în camera inimii mele,să mă bucur şi să se bucure şi cel care va intra. Să nu-mi fie ruşine de praful aşternut pe sentimente,să nu se simtă frigul din cauza orgoliului,să nu deranjeze perdeaua murdară a gândurilor mele şi să nu irite fumul mândriei. 

Ne pregătim atât de mult..şi pentru ce?! Ore petrecute în faţa oglinzii,farduri multe,rujuri stridente şi idei provocatoare. Vrem "să dăm bine",doar suntem etichetaţi după aspect. O să poată ascunde vreodată fondul de ten petele faptelor mele rele? Va lumina fardul de pleoape întunecimea minţii mele? Va da strălucire luciul de buze atitudinii mele? Aşa larg e orizontul minţii noastre dar tot timpul ne scapă ceva..sub pretextul că nu căutăm perfecţiunea dar tindem mereu spre asta,ce naivitate. Frumuseţea nu este definită doar de chipul fizic ci şi de cel spiritual,icoana dinăuntrul tău. Apreciază-te pentru cine eşti,luptă pentru ce îţi doreşti,pleacă capul în jos cu modestie căci nu suntem în măsură a condamna pe nimeni pentru faptele sale şi priveşte în Sus cu nădejde. Tot ceea ce ai nu-ţi aparţine,tu nu poţi poseda nimic,doar ceea ce e invizibil pentru ochii trupului dar vizibil pentru ochii sufletului îţi aparţine. În rest toate le-ai primit,mereu se poate şi mai bine dar nu te plânge,mâine e o nouă zi. 

"Gunoiul unora,comoara altora."

Atât de imprevizibilă este viaţa pe care o trăim,când ne aruncă în mijlocul paradisului,când ne scaldă în suferinţe şi neputinţe,când ne împinge în mâinile fericirii,când ne izbeşte de pereţii deznădejdii. Ştii că te afli pe drumul alegerilor şi că doar tu trebuie să iei deciziile care îţi vor schimba viaţa. Caută,caută,caută...răspunsuri la întrebări nebănuite. Atenţie încredere,bunăvoinţă.. Şi la ce folos toate astea?! Sunt momente în care trebuie "să fiarbă" sângele în tine de dor,iubire,afecţiune.. Am materializat totul şi am închis sentimentele într-un cufăr. Există oameni puternici cărora le lipseşte curajul,aparenţele nu reflectă mereu imaginea din oglindă iar gândurile nu ajung mereu fapte. Lasă-i pe ceilalţi să te judece,tu să faci ceva frumos cu şi din viaţa ta...ia un creion şi trasează-ţi liniile viitorului. Atunci când alţii vor să îţi arate că nu însemni nimic,să îţi aminteşti că undeva,departe...sau în inima ta,cineva se gândeşte la tine.Nu-i nevoie să fii asaltat de chipuri multe ca să îţi dai seama cât valorezi,e nevoie de puţin optimism şi paşi făcuţi cu convingere. Dacă vei fugi la nesfârşit de necunoscut o să realizezi că ţi-ai pierdut timpul în zadar,nu vei cunoaşte niciodată sentimentul unei bucurii împlinite total,al unei îmbrăţişări în momentul cel mai potrivit,unei vorbe spuse din adâncul sufletului. Singura luptă nesfârşită e cea cu noi înşine,mai ales când raţiunea şi inima sunt în contradicţie. Noi suntem pentru noi rău şi bine în măsura în care ştim să ne asumăm asta. Degeaba pleci înarmat la război dacă nu ştii să foloseşti arma,aşa şi cu momentele speciale,te iau prin surprindere. Ăsta-i farmecul! Să nu te aştepţi la nimic dar să primeşti totul. Poţi fi o carte deschisă şi totuşi de neînţeles..cele mai multe lucruri se spun în tăcerea unei priviri,ai grijă privirea cui întâlneşti. Ce-i trecut,trecut rămâne,ce-i prezent..se trăieşte,în privinţa viitorului nu pot spune decât răbdare,speranţă şi gânduri bune. 

Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple!

...sunetul inimii mele.

Ce-i viaţa asta dacă nu un şir neîntrerupt de întâmplări,vise,emoţii şi gânduri?! Cazi şi te ridici,crezi şi vei reuşi,speri şi îţi continui drumul. Pace şi lumină în suflet,iubire şi dăruire. Frumuseţea adevărată încântă inima şi apoi privirea. Detaliile fac diferenţa. 
Despre mine,nu prea multe. Simplă dar complexă,deschisă dar enigmatică,vorbăreaţă dar rezervată. 
Privesc cu bucurie fiecare răsărit de soare şi picur de ploaie,fulg de nea şi frunză bătută de vânt,admir arta..cea mai dificilă lucrare muzicală audiată a fost cea a sufletului meu,am fost "piele de găină" la fiecare consonanţă dintre fapte şi gânduri bune şi am tresărit la fiecare acord disonant creat pe fundamentala inimii,terţa minţii şi cvinta sentimentelor. Sunetul e celula,muzica e viaţă. 
"Bucuraţi-vă de bucuriile voastre!"
Mulţumesc! 
:)