Adu-ţi aminte de sufletul tău...

Se topea zăpada din aprilie şi odată cu ea se topeau şi incertitudinile mele. Deveneau picături de apă ce vor uda pământul. Curiozităţi noi,feţe schimbate,priviri pierdute şi suflete reci. Unde lipsurile îşi fac loc,nevoia creşte,unde este prea mult,se risipeşte. Dăm search nu doar pe Google ci şi în viaţa de zi cu zi,căutăm la ceilalţi zâmbete sau percepţii, răspunsuri sau informaţii,sentimente sau senzaţii. Poate se va inventa un sistem wireless prezent pretutindeni care să ne ajute să ne conectăm nu virtual ci unii la sufletele celorlalţi,să devenim mai empatici,atenţi,flexibili. Am evoluat. Ne-am îmbogăţit în tehnologie,am sărăcit în omenie. Ne-am separat,categorii diferite. Vârful îl reprezintă puterea,nu morală ci financiară,pare-se că nimic nu stă în drumul lor. Ceea ce uită mulţi este că piramidă fără bază nu există,supremaţia nu e lumească,judecata nu e pământească căci dreptatea e cerească. 

Calea vieţii. Cu paşi mici sau alergând tot la aceeaşi destinaţie ajungi. Întâmplări,oameni diferiţi, momente de neînlocuit,cuvinte de neuitat,lacrimi de neşters,pagini de necitit,gânduri nespuse..câte şi mai câte.  Cauză şi efect. Singurul fir ce nu se rupe niciodată e viaţa,are permanentă continuitate,ce-ai ţesut rămâne în urmă.
Ne-am lovit unul de celălalt din pricina orgoliului,ne-am aruncat vorbe grele şi n-a cedat niciunul ca să nu-şi piardă mândria,ne-am împiedicat de opinii diferite şi în loc să rezolvăm problemele le-am înmulţit,am adunat materialele necesare pentru a ne construi viitorul şi într-un final am înălţat un zid între noi. Ne-am vândut şi noi prietenia,valorile morale sau creştine şi demnitatea pentru nişte arginţi, nu ne-am ales cu nimic căci şi fericirea-i trecătoare dacă îţi asumi libertatea într-un mod nepotrivit. 
Dăm vina pe noi,suntem oameni...greşeala e nelipsită. 
Lumina se aprinde,de tine depinde cât timp vrei să o laşi să ardă.