luni, 20 aprilie 2015

Ceva se întâmplă cu noi..

Răsărit şi Apus.
Există locuri în care te întorci de fiecare dată cu drag şi bucurie în suflet. Fascinat de surâsul blând al soarelui,vrăjit de mirosul florilor de tei,captivat de inteligenţa căţelului bunicului,preocupat cu muşuroiul de furnici,ispitit de plăcinta bunicii,interesat de povestea cu Bau Bau,îndrăgostit de vecina de peste drum,speriat de bătaia ce-o vei primi că ai spart geamul când jucai fotbal în faţa casei, murdărit din cap până în picioare c-ai alergat după fluturi prin noroi,cu juliturile în genunchi cu şapca pusă invers şi cu capul sus ai mers înainte. 
Fiecare dintre noi se priveşte zilnic în oglindă,admiră sau critică aspectul său fizic. În ce oglindă să ne uităm ca să ne putem da seamă cât de buni,oneşti,cinstiţi sau egoişti,invidioşi şi încrezuţi suntem?! Ştiţi unde? În ochii celui de lângă tine..în privirea aceluia care aştepta o îmbrăţişare sau o vorbă bună, o plimbare şi o haină de îmbrăcat,citeşti pe faţa aceluia care aştepta un "ziua bună" atunci când ţi-a fost ruşine să îl saluţi,care privea cu deznădeje că nu sună telefonul deşi avea nevoie de o încurajare, observi în gesturile aceluia care ar fi renunţat la filmul de la cinema ca să îţi şteargă lacrimile când ai dat de greu şi care ar fi călcat peste anumite principii ale sale doar să-ţi întindă mâna şi să te ridice.

Ceva se întâmplă cu noi...
Se întâmplă că nu ştim să fim sinceri nici măcar faţă de noi înşine,cu atât mai mult faţă de ceilalţi. Relaţii forţate şi familii divorţate. Că trăim cu anumite temeri care ne izolează de prezent şi ne proiectează mereu în trecut,teama de a mai fi eu ca să nu fiu judecat sau dat la o parte,că trebuie să punem în evidenţă o altă imagine a propriului sine,să ne prefacem că avem trecute în "CV-ul" vieţii atât de multe calităţi şi virtuţi,modelul standard şi fără pată. Cum ne-am mai completa unul pe celălalt?!
Unde-i farmecul de a ne găsi fiecare jumătatea dacă părem că fiecare e deja un întreg..
Adevărul iese la iveală mai devreme sau mai târziu,ascunzişurile sunt acele seminţe aruncate la marginea drumului dar care au posibilitatea de a încolţi şi a da roade..de care roade?! 
Toţi greşim,totul e un joc ciudat,acceptă-te şi menţine echilibrul a ceea ce ţi se întâmplă. În iubire nu căutăm perfecţiunea,ne vedem aşa cum suntem şi ştim că toate acele piedici sunt inexistente în drumul ce ne aşteaptă. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu