Sunt ca razele de soare din zilele ploioase,ca florile din grădină,paharul cu bucurie,borcanul cu gânduri bune,gramul de credinţă şi poarta deschisă a iubirii.
Fiecare îşi are greutatea sa,momentele sale de prea plinul binelui sau lipsurile de tot felul. Mereu există o cauză şi un efect,încredere şi dezamăgire,succes şi eşec,probleme şi căi de rezolvare. Contează nu atât de mult unde priveşti ci felul cum faci asta,suntem pentru noi rău şi bine în măsura în care ştim să ne asumăm asta,dorinţele nu înlocuiesc întotdeauna nevoile,eforturile nu sunt mereu apreciate dar pacea interioară e doar a ta,nu ţi-o poate lua nimeni.
Şi totuşi...sunt clipe,ore sau zile când te ghemuieşti într-un colţ al inimii tale şi dai voie gândurilor şi sentimentelor să zboare asemeni turturelelor..libere şi fără obligaţii,să-şi găsească singure locul potrivit. Să se aşeze acolo unde simt că au găsit blândeţe,bunătate,sinceritate..acolo unde sunt lipsite de temeri,acolo unde nu e aşezat colbul regretelor,acolo unde e pace,locuri în care nu există urme ale răutăţii şi nepăsării,unde există speranţă şi afecţiune. Iubirea mereu va schimba lucrurile în bine,altfel nu e iubire.
Ce faci? Râd ca să nu plâng.
Să zâmbeşti chiar dacă în acel moment nu te motivează nimeni şi nimic,să crezi în tine chiar dacă nu ai susţinere,să fii deschis către noile oportunităţi,să râzi,să speri şi să ţii capul sus,nu din mândrie ci din demnitate.
Singurele lecţii pe care le repetăm permanent sunt cele ale iubirii şi răbdării. Început şi sfârşit. Lună şi Soare. Zi şi noapte. Cald şi rece. Flori de liliac,miros de bună ziua şi un drum de urmat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu