Glasul iubirii,albul fericirii.

Ziua bună ți-aduce în cale omul bun,cu gândul ăsta am deschis ochii într-o zi de vară. Și de atunci m-am ambiționat să cred mai mult în ceea ce îmi doresc,să fiu mai deschisă către nou,mai discretă când vine vorba de ceilalți,mai calmă în fața problemelor,mai răbdătoare cu mine însămi,mai hotărâtă în fața alegerilor,mai atentă la ceea ce fac și mai eu...fără prejudecăți.

Oricât ar fi omul de "maestru" știe că singur nu poate face nimic. În viața asta cu toții datorăm cuiva ceea ce avem,ceea ce suntem...părinților că ne-au dat viață,bunicilor că ne-au crescut,fraților că ne susțin,prietenilor că ne-au acceptat și înțeles,iubitului/ei că ne apreciază,străinilor că ne dăruiesc uneori zâmbete deși nu ne cunosc. Mama e mamă,prietenă,soră și suflet deschis..e cea la care de multe ori alergăm să ne spunem of-ul. Ajungi la vârsta la care și tu îți dorești să fii ca ea,să treci de la joacă la rimel și ruj pe buze,de la adolescentă la femeie de succes,de la toate aceste satisfacții la liniștea din brațele cuiva,la rangul de soție și ulterior mămică. Orice soție are un soț și devine acestuia mama care îi ascultă temerile și nemulțumirile,prietena pe care se poate baza oricând,surioara care îl mai trage de mânecă și evident cea care îl iubește necondiționat. Dar el,...cine este?! Nu...nu e doar un bărbat. E un suflet,o ființă care devine totul pentru o altă ființă și care doar împreună cu aceasta dăruiesc lumii o altă viață. Când toate trec la un alt nivel,probabil că înțelegi mai bine cine ești tu și ce poți face. Ca o altă idee și trăire de care personal,nu mă pot dezlipi,e mulțumirea adusă lui Dumnezeu,pentru fiecare răsplată,fiecare secundă,fiecare bucurie și fiecare încercare. 

Omului căruia îi pasă de tine îi "crește" inima de bucurie,nu doar interesul. Caută să te audă,tu fiindu-i calmantul împotriva tuturor supărărilor,se preocupă de a te cunoaște,de a desluși tainele gândirii tale,izvorul care îți alimentează energia,motivele întristărilor,reacțiile în fața diferitelor situații,modul de a te comporta vis a vis de întâmplările de care te lovești.își ocupă uneori timpul liber nu cu prietenii ci cu tine,se gândește la bucuria și durerea ta,trăiește prezentul dar privește și cu speranțe pentru viitor,simte că tu ești altfel în comparație cu trecutul,că nu te rezumi doar la lucrurile de fațadă,că poate conturezi o imagine dificilă dar nu te judecă după aparențe. 

Ești aici,nu lângă mine..ci în sufletul meu. Mulțumesc! 

Tu ești oglinda...doar acela care se va vedea pe sine prin tine te va prețui..

Răbdare,răbdare,răbdare...și așteptare. Nu prea suntem convinși de cât de mult valorează o secundă,un minut,o oră doar atunci când nevoile sau dorințele noastre depind de ceva sau cineva,când aștepți.... De la un "Bună ce faci?",o îmbrățișare, un cadou mult așteptat,o glumă,un sfat,o plimbare... "Ai grijă de tine","Totul va fi bine","Ai încredere","Sunt mândru de tine","Știam că vei reuși","Felicitări","Somn ușor".

Plouă cu cuvinte,curg râuri de întrebări,vin valuri de curiozități,pași pe același drum,invitații și întâlniri,briza sentimentelor. Întotdeauna firul se rupe undeva...o fi ața prea subțire?Ori s-a întins prea mult și a cedat?! Faci nod și mergi mai departe sau renunți? Tu decizi.

Aș zice că luptele nu se văd numai la competițiile sportive ci zilnic,uitându-ne unul la celălalt. Fiecare e un luptător..indiferent dacă iese învingător sau doar participant. Unii luptă pentru un job mai bun,alții pentru o promovare profesională,unii sunt frați cu suferința,alții cu deznădejdea,unii cerșim atenție,alții haine,unii călcăm desculți prin iarbă și răspândim bucuria firescului,alții apreciază sunetul tocurilor și extravagantul...toți avem scopuri și idealuri. 

Să nu fugi de sentimente,să nu te ascunzi de responsabilități,să nu îți fie teamă să dai crezare viselor tale. 

Ieri te-ai privit în oglinda...te-ai bucurat,întristat,sau ți-ai propus să faci o schimbare. Azi ai spart oglinda...S-au făcut cioburi visele,iluziile și pașii către ceva nou. Ai uitat că schimbarea e ascunsă în interior. Cu ce ochi te-ai privit pe tine?! Ai unei mame,prietene,colege?Sau cu spirit critic, perfecționist? Prin ochii tăi se vede seninul sufletului tău și razele trăirilor tale. Tu ești oglinda...doar acela care se va vedea pe sine prin tine te va prețui,te va înțelege,te va păstra. Restul vor căuta reflecții,povești lumini și umbre. Rămâi tu. Fii tu. Crezi tu.

(Cu tot dragul pentru voi,L&B)

Unii duc lupta cu viața,alții cu ei înșiși sau cu principiile celorlalți. Zilnic.

Un început și un sfârșit,vizibil pentru toți. O nouă viață dincolo de nori pentru cei a căror inimă nu mai bate.

 De când eram micuță, bunicii (îndeosebi) cunoșteau deosebit de multe informații cu privire la sărbători,tradiții,probleme de tot felul,cu siguranță că anii din urmă bătuți de anotimpurile vieții îi întăriseră. Așa am învățat și eu..prin puterea exemplului pe care mi-au imprimat-o atât ei cât și cei cu care am interacționat. Nu am fost crescută numai cu turtă dulce și nici îmbrăcată zilnic în rochițe dichisite, dar a fost o copilărie fericită,piperată cu mustrările de care nu eram lipsită când eram neastâmpărată,dar ce copil e acela care n-a căzut măcar o dată?care pleca cu orele și uita să se mai întoarcă sau care se ambiționa să facă ce alții îi spuneau că nu poate face?

Dar... ce bine că a fost acolo cineva...Cineva care să spună Nu la toate ideile nebunești,care să ridice tonul când întreceam limita,care să mă pedepsească nu spre răutate, niciun părinte nu se bucură când odorul lui stă și suspină,ci cu gândul că lecția aplicată atunci va avea efectul dorit în timp. Iubirea nu înseamnă lipsă de educație,nu înseamnă o toleranță absolută doar pentru că e micuț,sau pentru că "Nu știe,nu înțelege..",va știi dacă îi spui și va înțelege dacă îi arăți,nu subestimați inteligența și afectivitatea emoțională de care dau dovadă copiii. Concluzia nu este spre laudă "Vai Doamne cum sunt eu crescută!",nicidecum. Asta a fost familia în care Dumnezeu a știut că îmi este locul. Ce-i un părinte bun dacă nu cel dintâi învățător?Cel dintâi prieten,cel dintâi suflet care te-a iubit înainte de a te strânge în brațe...

Se tot scrie..."X a născut o fetiță de nota 10,Y a devenit mămică,a primit nota 10 la naștere" ce sunt astea?! Se pun etichete încă din prima lor zi de viață. Părerea mea sinceră...toți copiii sunt de 10,asta pentru că și mamele lor sunt la fel (fac abstracție de cazurile aparte,copii abandonați și tot felul de situații similare).  Părinte-i cine te crește,nu doar cel care îți dă viață.

Curg lacrimi,azi de bucurie,mâine de tristețe. Azi un suflet vede lumina acestei lumi,un altul pe cea de dincolo. Cum te poți refugia în întuneric când vezi cum răsare Soarele?Cum se vede oare un suflet cufundat în beznă,în gânduri sumbre...sau nu se mai vede,stă ascuns într-un trup ce caută lucruri care să înlocuiască lipsurile de alt fel. Priviri senine redate de speranță pe chipul celor suferinzi,unii duc lupta cu viața,alții cu ei înșiși sau cu principiile celorlalți.

"Dacă nu putem fi buni,să încercăm măcar să fim politicoși." Nicolae Steinhardt

Simplitate și frumusețe. Iubire și viață. Totul sau Nimic.

             "Inimioară cu dor mult n-ai la nimeni crezământ,
         Inimioară cu dor mare,n-ai la nimeni alinare..."

                                                          (Foto: Jadoris.com)
 Eee...după anii '90 când parcă începea să se simtă aerul democrației și mirosul unui nou început, ai noștri români continuau să își lege activitățile muncitorești de acele tradiții și obiceiuri care împlineau viața de familie. Brașov,Aprilie,'92. O frumoasă zi de Paști care unea sărbătoarea Învierii Domnului cu voia bună din cadrul balurilor organizate ca motiv de bucurie după perioada de post. Cetele de ficiori aveau prilejul de a dansa și cunoaște tinere care trezeau sentimentul iubirii în inima lor,fete deschise către noi drumuri ale vieții,fete ce vor deveni soții,mame, femei responsabile și dedicate familiei.
Momentul în care știi ce îți dorești cu adevărat de la tine și de la celălalt toate tind să se așeze pentru ca pietrele cu care alții au aruncat în tine să devină aleea pe care pășești și podul peste care treci. Câți dintre noi nu am ascultat măcar o dată din poveștile bătrânilor noștri care relatau întâmplări menite să te ajute să îți construiești o imagine clară a trecutului? Cine-s cei mai buni naratori dacă nu bunicii? Nu pentru că posedau un vocabular sau un limbaj super complex ci pentru că dăruiau o parte din ei atunci când aveai nelămuriri sau curiozități. Copil sau adult mereu cauți răspunsuri la întrebări care leagă firul trecutului de cel al prezentului,asta pentru că vrei să desenezi un contur al viitorului.
"Cum ți-ai dat seama că mama e cea cu care te vei căsători?!
De când am văzut-o am simțit că va fi ceva. Era pe placul meu,fată faină,glumeață dar și serioasă,ne-am înțeles de la început." Această hotărâre,simplitate și acele sentimente firești i-au adus pe cei doi împreună. Din iubirea lor,m-am născut eu. 
La cei nu mulți,dar fericiți ani ai mei, nu pot decât să mă bucur de ceea ce am și să spun: Mulțumesc,Doamne! Sărut mâna mamă și tată.
Povești sunt nenumărate,relații începute și eșuate,familii bune sau divorțate. Circumstanțe diferite și întâmplări la care nici nu visăm vreodată ne aduc lângă omul acela care e făcut să ne completeze,să ne accepte,să ne înțeleagă,omul de lângă care nu am pleca niciodată. Uneori rămânem în cumpănă pentru că ne complicăm singuri. E destul de greu să alegi un el/ea potrivit/ă când sunt atât de mulți/multe care îți plac,sau lângă care crezi că ți-ar fi mai bine. Iluzie. Fiecare nouă casă va avea rânduiala ei adaptată nevoilor și dorințelor noii familii,fiecare casă are liniștea și bucuriile ei,întâmplările și zâmbetele,certurile și împăcările...aici e frumusețea,misterul,evoluția,dragostea și viața. 
Perfecțiunea n-o vei vedea decât privind spre Cer sau pe chipul copilului tău.

Te-am ales din lumea toată...

"Te-am ales din lumea toată și-mi ești dragoste curată..."

Oare eu?! Inima mea te-a ales. Ea a spus da sentimentelor care îi alimentau energia și setea de viață. Ea a ales liniștea pe care vocea ta o transmite,ea a simțit sinceritatea și teama ta,ea a citit bucuria de pe chipul tău,ea a ascultat nu doar cuvinte,ci sensul pe care l-ai dat acestora,ea a cunoscut entuziasmul și curiozitatea,ea s-a întrebat de nenumărate ori "Oare e posibil?",ea a desenat visele în alb negru pentru ca tu să le dai culoare,ea își cânta dorul când nu avea stare,ea tânjea după rugăciune când nu-și găsea locul,ea se deschide la fiecare pas pe care tu îl faci,ea a știut să scrie fiecare stare pe filele din cartea vieții mele,ea ți-a așezat numele deasupra realității..semn că tu ești dorință,ești cerere și mulțumire...ești tu.

Ce e sufletul pereche?! E jumătatea de aripă care îți lipsește și cu ajutorul căreia te poți înălța. 

Impresiile mele nu ascund basme,nu îl descriu pe Harap Alb sau Prâslea cel Voinic,nu calc peste limite dorind să ies din cercul meu,nu schițez o hartă a destinului și nici nu mă opresc din drum când în fața mea văd lumină. 

E mai simplu să privești drumul altuia atunci când ești sus,dar și tu la rândul tău te-ai cățărat pe aceleași stânci,oricât de puternic ai fi tot te-ai temut de întunericul nopții sau al întâmplărilor,tot ai stat la umbră și te-ai odihnit de drum lung și alte griji,chiar și tu ai plâns căci te simțeai singur dar cu răbdare te-ai ridicat și ai mers mai departe. Totul părea imprevizibil,chiar și certitudinile riscau a deveni îndoieli,dar inima ta e o torță vie,focul iubirii nu te-a lăsat să te stingi...gândul la răsplata pe care Dumnezeu nu va uita să ți-o dăruiască te-a motivat de fiecare dată,lupta pentru realizarea unor scopuri e trudă și perseverență,dar lupta pentru propriul suflet e jertfă. 

Fiecare alege ceea ce crede că i se potrivește,dar ce poate fi mai frumos decât să știi că după drumul pe care l-ai parcurs la destinație e un suflet care te aștepta,e îmbrățișarea care ți-a lipsit de atât de multe ori,e sărutul care ștergea tristețea,e cântecul care aducea somnul lin și povestea care stăpânea timpul. 

Era acolo ea,cea care se ruga când tu călătoreai,cea care plângea odată cu tine deși n-o vedeai,cea care avea gânduri bune și simțiri puternice,inima nu are nevoie de internet,e conectată mereu la celălalt. 

Te-ai oprit,ai luat-o de mână și i-ai spus: Nu ești singură,sunt aici.

Ieri tu,Azi eu,Mâine Noi.

Dacă ţi-aş spune că fiecare cuvânt al tău e o notă adăugată la simfonia inimii mele ţi-ai dori să devii compozitor? Dacă ţi-aş spune că în privirea ta văd seninul Cerului ţi-ar fi teamă să mai clipeşti? Dacă ţi-aş mărturisi că eşti persoana în jurul căreia gravitează sentimentele mele,ai zâmbi? Dacă ţi-aş spune că fiecare îmbrăţişare îmi alină durerile ai accepta să fii medicul meu? Dacă ai afla că în lipsa ta gândurile mele caută să  îţi audă vocea,m-ai crede? Dacă ţi-aş dovedi că alături de tine am parte de cele mai minunate momente,ţi-ai dori să pleci? Dacă simţi ceea ce simt şi eu,eşti sufletul meu pereche. Am ştii că singuri suntem capabili de lucruri măreţe dar împreună suntem de neclintit, am înţelege că după o lungă aşteptare şi uşi închise am găsit cheia către împlinire,am aştepta cu nerăbdare momentul revederii căci dorul şi-a pus amprenta în sufletul nostru,am culege vise şi am lupta să le transformăm în realitate,am primi binecuvântare şi nu ne-ar lega doar numele ci cununa împletită în Cer,am mulţumi şi ne-am bucura de curcubeul întâmplărilor din viaţa noastră. Pentru că...

Viața asta-i o poveste,completă și complexă, tumultoasă și liniștită,în mijlocul aglomerației sau pe un vârf de munte,gustând bucuria și necazul, dezamăgit de prieteni sau de vremea urâtă, impresionat de surâsul Soarelui și strălucirea ochilor,îngrijorat de inundația de afară sau de incendiul din inima ta, retras sau în văzul tuturor,aproape sau departe,singur sau însoțit...
Oamenii  caută,uneori  găsesc alteori renunță,uneori câștigă,câteodată pierd,uneori au,în alte situații simt lipsa,uneori dau,adesea cer,uneori iartă,alteori uită...însă,mereu iubesc..un cântec,o floare,un vers,o amintire,un vis,o rugăciune,un gând,o trăire,un el,o ea.
Încă există speranță,șansă unică,momente speciale și dorință de schimbare.

Gânduri&fapte bune!

Albastru infinit.

Ochi albaștrii,cer senin,vise calde,culori vii,raze pline,gânduri mii,nisip fin,lumini și umbre.
Sunt un hoț...am furat momente fără număr și le-am ascuns în inima mea. Imagini cu locuri minunate, chipuri ale oamenilor,priviri ce dăruiau sclipiri ale acelor chestiuțe micuțe dar cu impact imens numite sentimente și un gram din timpul celor care m-au întâlnit. Cum ți-e inima?! Ca marea. Adică? Adună înăuntrul ei tot ceea ce ceilalți oferă,aruncă, risipesc. E o linie insesizabilă între puritatea cerească și cristalinul apei,e o barieră între oameni și intenții,o bătălie între credințe și orgolii,o poartă între implicare și indiferență,un zâmbet care să schimbe nimic în tot. 

Ca să ajungi la destinație ai nevoie să călătorești,ca să călătorești ai nevoie de resurse și un pic de curaj,ca să ai resurse trebuie să ai  idei,ca să ai idei trebuie să îți dorești..și ca să ai dorință trebuie să fii deschis. De cele mai multe ori o vorbă sau un gând înțelept devin o trăire și chiar o realizare,alteori..o încercare e un drum necunoscut dar care poate fi parcurs,uneori greșelile persistente descoperă valoarea adevărată a luptei pentru realizarea scopurilor dar rareori cunoști frumusețea momentelor vieții fără să ai un gram de voință,un picur de speranță și un gând insistent.
Ai grijă unde calci să nu te rănești. Circulă sintagma trebuie "să descoperi sensul vieții". Ce-o fi așa de greu?!L-am descoperit prin venirea mea pe lume. Sensul vieții e viața însăși. 
Fiecare dintre noi aduce contribuția sa la totul acestei lumi și cel mai de preț lucru e prezența sa, remarcarea sa între oameni,absolvirea celor 7 ani de acasă și competiția pentru cununa invizibilă a omeniei și mirosul de neuitat al bunătății. 
Se rezumă totul la legea iubirii,doar atât.
Bucură-te!

Visul din spatele realităţii.

Anii dragi ai copilăriei... Cu părul vâlvoi,cu fundiţa în păr şi cu ochii strălucitori,aşa se oglindea chipul unui suflet cald,blând şi curat. Zâmbet pe secundă,încredere în forţele proprii şi imaginaţie fără margini. Nu încetam să visăm deşi realitatea era la celălalt capăt al lumii,ne căutam unul pe celălalt nu doar când ne jucam de-a v-aţi ascunselea ci şi atunci când ne era dor să risipim clipe cu fiinţe dragi,poveşti despre viaţă improvizate căci nu ştiam noi ce ne aşteaptă. Aşa trec zilele,azi la grădiniţă, mâine absolvent de liceu,azi alergi după fluturi,mâine după idealuri măreţe,azi te caţări în vişinul vecinului,mâine pe culmile succesului. Azi te uiţi în oglindă şi vezi o altă faţă,mai încărcată de griji, de gânduri,emoţii...ori dai totul la o parte şi îţi asumi riscul,ori calci cu teamă pe fiecare piatră a destinului tău,oricum ar fi....viaţa e cutia cu momente de tot felul..iartă,uită,iubeşte. 

Dacă s-ar vinde curajul ca pâinea caldă nu ne-am mai ascunde să fim noi înşine,nu ne-am mai teme de  părerile celorlalţi şi nici nu am mai ţine cont de prejudecăţi. Fiecare are dreptul să-şi croiască propria îmbrăcăminte din acea bucată de pânză oferită de Dumnezeu. Indiferent de culoarea sau textura materialului,de cantitate sau calitate ideea e că meşterul bun ştie să facă totul şi din puţin şi din mult,iar la cât de diverse sunt gusturile..sigur va plăcea cuiva ceea ce vede. 
Mai mult decât a fi frumos este a-ţi dori să fii bun,mai mult decât a fi mândru este să dai dovadă de modestie,mai simplu decât a avea aşteptări e să iei iniţiativa,mai măreţ decât a cere este să oferi.


Adu-ţi aminte mereu de ceea ce te face fericit,fii recunoscător,ai un gram de speranţă pentru că Soarele luminează pentru toţi.
Tot răul spre bine. 

"Şi nu-i lege pământească,dragostea s-o pedepsească."

     E una din zilele alea când energia a fugit de acasă şi ţi-e pur şi simplu greu să te apuci de lucru. Te motivezi cu câteva melodii din cele mai potrivite stării în care te afli,sau poate cu o cafea,sau citind vreun articol,ori deschizi vreo conversaţie cu cineva anume...ori admiţi că nu te poţi aduna nicicum şi deşi aparent afişezi o imagine calmă şi pare că totul e în regulă, recunoşti că în mintea ta gândurile se lovesc unele de celelalte la fel ca valurile încercărilor de pietrele credinţei. 
Să nu crezi că ţie niciodată  nu ţi se pot întâmpla anumite lucruri,inevitabil cursul vieţii te împinge spre anumite situaţii pentru a-ţi testa nivelul,trebuie să crezi în tine şi în deciziile pe care le iei. 
     Mă uimesc numeroasele ştiri care ţin cu desăvârşire să facă diferenţe între oameni,mai ales cele legate de astrologie. Titlurile par a captiva totul: " Top 6 zodii cele mai fidele/serioase/misterioase/
răutăcioase/invidioase etc. Chestiile de genul acesta atrag atenţia şi culmea că te şi fac să fii atent la cel de lângă tine, de parcă calitatea omului e dată de semnul zodiacal în care s-a născut şi de influenţa Lunii. Sunt caracteristici specifice dar nu astrologia defineşte omul,ci omul dă valoare a tot ceea ce îl înconjoară. Nu produsele cosmetice te fac frumoasă ci atitudinea şi felul tău de a fi,nu va spăla detergentul urmele de răutate lăsate pe cămaşa celuilalt şi nici nu va acoperi parfumul mândria sau orgoliul. Sunt lucruri simple cărora le dăm noi valoare şi sunt lucruri valoroase pe care le considerăm simple. Cuvinte din suflet spuse la vremea lor au puterea de a face minuni,pentru că minunile ating întâi inima şi apoi celelalte simţuri,vindecă întâi rana interioară,apoi pe cea fizică...iar toate astea se întâmplă din izvorul numit iubire,altfel..e ca o iluzie în deşert. 

     E mai bine să serveşti cafeaua neîndulcită căci nu ştii dacă cel în faţa căruia o pui tolerează zahărul, e mai bine să fii limitat în a-ţi exprima emoţiile până nu se conturează anumite lucruri cu certitudine. Şi dacă azi te topeşte soarele complimentelor şi al bunelor intenţii de ţi se pare că totul e un vis,s-ar putea ca mâine o ploaie rece să te trezească şi să îţi arate că alta e realitatea..şi poate că un curcubeu al sentimentelor va lumina drumul către un nou început.
Primul semn al schimbării e cel al părerii de rău,al iertării şi al conştientizării situaţiei,la ordin teoretic şi psihic. Apoi..punem în practică. O nouă zi,o şansă unică. Capul sus,ai grijă de ceea ce iubeşti.
"Şi nu-i lege pământească,dragostea s-o pedepsească."

Trebuie să găseşti "nimicuri" ca să înţelegi ce înseamnă "totul".

Raze de soare în păr şi străluciri în priviri.
Aşa arată iubirea regăsită pe chipul unei domnişoare. Poartă cu ea bucuria găsirii sufletului care vibrează la aceeaşi melodie pe care inima ei o cântă neîncetat,cu fiecare zi creşte speranţa că aproape totul este posibil,încrederea nu mai pare un aspect greu de definit pentru că îl citeşte zilnic în ochii celui drag,oboseala este alungată de o îmbrăţişare şi câteva cuvinte şoptite la ureche,tristeţea dispare odată cu floarea prinsă în păr şi chiar dacă cerul e mohorât ea poartă seninul în interior.
Vorbim de oameni,legături,relaţii. Vorbim de noi,de voi,de tot. Perfect,acesta e cuvântul care ar tinde să definească una din concepţiile bine înrădăcinate în mintea fiecăruia dintre noi. Amăgire şi dezamăgire. Perfecţiunea e un standard pe care şi-l stabileşte fiecare când se uită în oglindă,fără a deschide şi alte "cutiuţe" secrete ale Eul-ui propriu. Vrem oare să devenim o lume a roboţeilor insensibili sau o lume a fiinţelor vii?! 
Viaţa asta poate fi descrisă exact aşa cum îşi doreşte fiecare..un tablou al detaliilor şi pete de culoare, o foaie albă şi gânduri infinite,versuri scrise sau ascultate şi tipărite în minte,linii melodice îmbinate ca într-un puzzle,peisaje frumoase şi flori curcubeu,norii negri ai poverilor şi lacrimi pe obraz,chip de îngeraş regăsit la fiecare nouă viaţă,durerea neajunsurilor şi pastila de stres administrată cât mai des, prieteni şi prietenii curate sau eşuate,o ploaie rece care te trezeşte din visul real pe care îl trăieşti,cărţi multe şi virtuţi puţine,tehnologie avansată şi educaţie lipsă,valurile mării şi briza succesului, poveşti nenumărate,calităţi furate şi suflete cumpărate. 

Mama mi-a zis odată să am grijă de ceea ce iubesc şi în acel moment mi-am dat cuvântul că nu voi uita niciodată să spun "Sărut mâna mamă pentru buna creştere" ,tata m-a învăţat să apreciez oamenii pentru ceea ce sunt şi şi-a asigurat locul de cel mai bun bărbat din viaţa mea. Locurile cele mai frumoase în care am călătorit au fost sufletele tuturor celor pe care i-am întâlnit,atâta diversitate în acele "încăperi" şi atât de multe sentimente de trezit din somn. Doarme adânc iubirea atunci când pretenţiile şi incertitudinile se agită mai mult decât trebuie. 
Fetiţele de azi,domnişoarele de mâine şi femeile de peste câţiva ani. Educaţi-le văzul şi pentru cartea cu bucate nu doar pentru revistele cu modele,cultivaţi-le şi bunul-gust pentru viaţa de familie nu doar pentru unghii false,farduri şi pantofi,dăruiţi-le sfaturi şi momente frumoase. 
Fiţi ceea ce trebuie să fiţi,nu ceea ce alţii vă impun.

Cuvinte simple, înţelesuri profunde.

     Poate că nimic nu este mai minunat ca o călătorie a sufletului prin amintirile adunate într-un colţ al minţii,poate că nimic nu este mai firav ca teama că poţi pierde pe cineva drag, probabil că nimic nu e mai durabil ca şi grija pe care o purtăm fiinţelor din viaţa noastră,probabil că nimic nu e mai costisitor ca şi regretul că nu ai făcut tot ce se putea pentru a salva anumite momente, cu siguranţă că nimic nu este mai preţios ca zâmbetul copilului tău şi cu siguranţă că nimic nu va putea înlocui nu cămăşile sau fardurile,nu pantofii sau maşinile,ci sentimentele şi bucuriile adevărate.

     De ce nicăieri nu-i ca acasă?Că doar există locuri mult mai frumoase care îţi cuceresc privirea.. Pentru că acasă este locul unde găseşti liniştea ca pâinea caldă,apă rece cu gust de energie,plăcinte şi gogoşi de care nu te saturi niciodată,exact ca îmbrăţişarea mamei,livezi pline şi miros de fân cosit,un lătrat de câine nu la fel de enervant ca zgomotul claxoanelor din trafic,doi bunici trecuţi de vreme cu bagajul de poveşti după ei,tata ce-şi aşteaptă copiii să vină acasă şi-o floare ce se răsfaţă în bătaia fierbinte a soarelui.
 Acasă e locuinţa copilăriei tale,acasă e trudă şi răsplată,acasă e voie bună,acasă e inima ta.

     Dacă fiecare grădinar şi-ar îngriji doar florile sale fără să îi pese şi de cele din grădina vecinului nu s-ar mai plânge apoi că s-au ofilit din cauza neatenţiei lui,dacă fiecare dintre noi ar ştii să-şi vadă de propriile probleme şi nu de ale altora nu s-ar mai plânge  de cât de complicată le e viaţa,dacă ar ştii să îşi controleze reacţiile copilăreşti nejustificate şi curiozităţile ce stârnesc invidie sau răutate probabil că soarele ar străluci la fel de tare şi ploaia nu s-ar feri să vină doar că sufletul lor ar fi mai împăcat şi mulţumit de ceea ce are. 
Nu te ridici atunci când ajuţi pe altul să cadă ci atunci când îi întinzi o mână şi mândria îl împiedică să accepte ajutorul,nu vei fi nicicum dacă nu ştii să fii om întâi de toate.
Dacă nu ai iubire,toate celelalte nu-s de niciun folos.

Viaţa ca un curcubeu...

Un strop de bucurie în fiecare cană de cafea,un gram de energie în fiecare ciocolată,un kilogram de linişte în fiecare privire,un metru de încredere în fiecare început,o lacrimă de recunoştinţă în orice încercare,un mulţumesc la fiecare binecuvântare,un munte de răbdare,un ocean de emoţii şi iubire cât cuprinde. Reţeta perfectă pentru a te scutura de greutăţile vieţii şi a merge mai departe.

Frumuseţea o vezi acolo unde pare că privirea nu e de ajuns pentru a cuprinde totul,se citeşte cu inima şi întreaga ta simţire,fericirea e acolo unde nu există îngrădire,ci doar locul unde îţi găseşti locul,dragostea e acolo unde există libertate,unde nu există constrângeri sau răutăţi,în braţele aceluia care te face să simţi că aparţii cuiva,în zâmbetul plin de mulţumire şi încredere,în sufletul celui atent,răbdător şi iubitor.
Într-o lume a confuziilor,a superficialităţii şi iroselilor trebuie să înţelegem faptul că ceea ce trăim azi,în prezent,nu a fost ieri şi poate nu va exista mâine,că muzica nu înseamnă zgomot,că nu trebuie să îţi fie teamă de eşec ci de faptul că nu ai încercat,că atitudinea nu stă atârnată pe perete ci depinde de tine,că a dărui nu înseamnă a te vinde,că pasărea îşi asumă cu curaj zborul ei deşi există şi acei careva care ar dori s-o vadă la pământ,că ziua nu încetează să vină deşi noaptea pare atât de lungă uneori, iar norii grijilor se risipesc când lumina speranţei îşi face loc.

Numeroase sunt florile primăverii,una mai mândră ca cealaltă,frumoasă fiecare în felul ei,infinite sunt gândurile omului şi pline de profunzime,blânde sunt razele de soare şi unice filele vieţii,calde sunt îmbrăţişările şi amare despărţirile,dulci sunt cireşele şi scurte momentele de bucurie,rece este inima lipsită de dragoste şi firavă este mintea unde există cuibul îndoielilor.
Albă este rugăciunea,colorate sunt sentimentele.

Am citit atât de multe....chipuri.

Cad raze de soare şi încălzesc gândurile,cad picuri de ploaie şi spală drumul problemelor,bate aprig vântul şi împrăştie monotonia,se vede Apusul şi se simte liniştea serii,strălucesc ochii şi stelele.
Povestea continuă şi cartea se deschide la un nou capitol,tot ce-a rămas din trecut este un surâs şi o lecţie învăţată. Câtă nesiguranţă se ascunde în spatele acelui "te înţeleg...",câtă teamă cuprinde inima în faţa jocului sentimentelor,câtă rea-intenţie se poate ascunde în spatele unui zâmbet,câtă grijă poate semnifica un simplu gând la persoana dragă,câtă bucurie trădează cuvintele,câtă ambiţie arată faptele şi cât de multă dragoste poate evidenţia o privire.

Vor fi zile bune şi zile mohorâte,momente obişnuite şi unice,oameni care vor trece prin viaţa ta pentru a încerca sa distrugă sau să repare ceva,trecători care caută sprijin pentru propriile interese, curioşi care vor crea basme din nimicuri,aroganţi care dau senzaţia că doar ei înseamnă ceva, invidioşi ce vor încerca să strice echilibrul,răutăcioşi cu zece feţe dar şi suflete apropiate de al tău,cei care vor dori să rămână în "lumea ta". Pe tavanul minţii am notat obiectivele şi dorinţele,am deschis fereastra inimii şi a pătruns lumina. Am râs,am plâns,am cântat şi...am citit atât de multe....chipuri.
Copiii ne învaţă ce este aceea responsabilitate dar şi cât de mult înseamnă un suflet fericit,cât de mult putem răbda şi cât de multe momente de bucurie putem simţi,cât de dificile pot fi simplele întrebări şi cât de mult ne regăsim în gesturile lor.
Zâmbetul florilor de mai,mirosul primăverii,curcubeul sentimentelor. Cu bucurie şi curaj se întâmpină fiecare nouă zi,scriem cuvinte sau poveşti pe filele din cartea fiecărui om pe care îl întâlnim.

Eu văd soarele dincolo de nori...

Mai însorit sau Mai ploios?!
Mai bun,mai frumos,mai luminos...
Am călătorit în Asia acum o lună şi am urcat pe Everest săptămâna trecută,am atins norii şi am cules câteva stele,am desenat o inimă pe bolta cerească şi am zburat cu vulturii,am furat frumuseţea răsăritului şi am gustat din simplitatea primăverii. A fost frumos...a fost un vis.
Mintea omului învinge imposibilul iar inima depăşeşte standardele. Limitele sunt impuse numai pentru a nu cădea în extreme însă e nevoie de ceva mai mult timp pentru ca balanţa să rămână în echilibru. Suntem "construiţi" din aceleaşi substanţe doar că în alte cantităţi. Chipuri noi,poze vechi, momente unice,gânduri infinite,personalităţi distincte,amintiri,poveşti...

Ceea ce noi nu avem voie să uităm este faptul că nu suntem singuri niciodată,că iubirea e semnătura unică a fiecăruia,că indiferent de vremea de afară sau de furtuna şi neliniştea din sufletul nostru există o rază numită speranţă şi o încurajare din partea cuiva. Cât de mult înseamnă gesturile noastre oricât de micuţe ar fi ele. Lacrimile din suflet şi de pe faţă le şterge tot dragostea,ori cu o vorbă de alinare, un sărut, o îmbrăţişare,un mesaj de bună dimineaţa...ori prin simpla prezenţă a unui om în viaţa ta. 
Iubirea caută să vadă ce are celălalt mai bun şi scoate la suprafaţă frumosul,deodată nu te mai temi să fii tu în preajma cuiva pentru că eşti acceptat  aşa cum eşti. Cu lipsurile şi cu plusurile tale,cu părul şaten sau brunet,cu ochii verzi sau căprui,timid sau curajos,vorbăreţ sau rezervat..nu mai contează,cineva e acolo pentru tine. 
Eu văd soarele dincolo de nori şi binele dincolo de aparenţe. 

Fereastra inimii,lumina sentimentelor.

Mereu am pus accent pe cei 7 ani de acasă şi bunul-simţ de care a dat dovadă o persoană. La fel cum mama te-a învăţat să te descalţi când te invită cineva înăuntrul casei sale,aşa să procedezi şi în alte situaţii.Când întâlneşti o nouă persoană şi intri "în lumea ei",ai grijă unde te aşezi,cum vorbeşti şi cât de în practică pui bunele maniere. Mai presus de asta,căci aparenţele de multe ori înşeală,fii cu băgare de seamă la ecoul divinităţii care răsună în inima ta,ia aminte şi la voia lui Dumnezeu nu doar la ştirile din ziar. Nu fi egoist şi încrezut cu ceilalţi,nu le cunoşti povestea. Aminteşte-ţi de responsabilităţi cu seriozitate şi adaugă un strop de bucurie în simplul "Mulţumesc". Nu te zgârci când vine vorba de fapte bune şi nu uita..bunătatea n-a sărăcit niciodată pe nimeni. Iartă-te pentru greşelile tale,împacă-te cu noul Tu,apoi porneşte cu gândul cel bun spre o nouă zi.

Descalţă-te când intri în sufletul cuiva,nu ştii niciodată ce comoară vei găsi acolo,posibil să te simţi prost dacă vei murdări ceva. Unicitatea nu înseamnă doar originalitate,înseamnă iubire şi dovada că Dumnezeu îşi lasă amprenta în fiecare dintre noi. Priveşte cu încredere către un drum mai bun,fi mai atent la florile de pe margine decât la gropile în care calci. Dezbracă-te de trecut,de ceea ce crezi că te-a durut,iartă,uită şi continuă-ţi povestea din cartea vieţii. Rânduiala divină va face ca paşii tăi să cunoască o nouă lume,un suflet care străluceşte şi care.... te aştepta. Cunoaşte-l,ia totul de la 0, construieşte vise ce vor deveni realitate,nu doar amintiri. Preţuieşte timpul,roagă-te şi ai grijă de ceea ce ai ales.Am apărut ca o minune,aşa trebuie să şi rămânem. Critica nu ajută,nici fapta rea. Bijuterii se găsesc pe toate drumurile,dar comori...mai greu. 

Nu da cu piciorul fericirii,nu ştii când se va mai întoarce.

Ceva se întâmplă cu noi..

Răsărit şi Apus.
Există locuri în care te întorci de fiecare dată cu drag şi bucurie în suflet. Fascinat de surâsul blând al soarelui,vrăjit de mirosul florilor de tei,captivat de inteligenţa căţelului bunicului,preocupat cu muşuroiul de furnici,ispitit de plăcinta bunicii,interesat de povestea cu Bau Bau,îndrăgostit de vecina de peste drum,speriat de bătaia ce-o vei primi că ai spart geamul când jucai fotbal în faţa casei, murdărit din cap până în picioare c-ai alergat după fluturi prin noroi,cu juliturile în genunchi cu şapca pusă invers şi cu capul sus ai mers înainte. 
Fiecare dintre noi se priveşte zilnic în oglindă,admiră sau critică aspectul său fizic. În ce oglindă să ne uităm ca să ne putem da seamă cât de buni,oneşti,cinstiţi sau egoişti,invidioşi şi încrezuţi suntem?! Ştiţi unde? În ochii celui de lângă tine..în privirea aceluia care aştepta o îmbrăţişare sau o vorbă bună, o plimbare şi o haină de îmbrăcat,citeşti pe faţa aceluia care aştepta un "ziua bună" atunci când ţi-a fost ruşine să îl saluţi,care privea cu deznădeje că nu sună telefonul deşi avea nevoie de o încurajare, observi în gesturile aceluia care ar fi renunţat la filmul de la cinema ca să îţi şteargă lacrimile când ai dat de greu şi care ar fi călcat peste anumite principii ale sale doar să-ţi întindă mâna şi să te ridice.

Ceva se întâmplă cu noi...
Se întâmplă că nu ştim să fim sinceri nici măcar faţă de noi înşine,cu atât mai mult faţă de ceilalţi. Relaţii forţate şi familii divorţate. Că trăim cu anumite temeri care ne izolează de prezent şi ne proiectează mereu în trecut,teama de a mai fi eu ca să nu fiu judecat sau dat la o parte,că trebuie să punem în evidenţă o altă imagine a propriului sine,să ne prefacem că avem trecute în "CV-ul" vieţii atât de multe calităţi şi virtuţi,modelul standard şi fără pată. Cum ne-am mai completa unul pe celălalt?!
Unde-i farmecul de a ne găsi fiecare jumătatea dacă părem că fiecare e deja un întreg..
Adevărul iese la iveală mai devreme sau mai târziu,ascunzişurile sunt acele seminţe aruncate la marginea drumului dar care au posibilitatea de a încolţi şi a da roade..de care roade?! 
Toţi greşim,totul e un joc ciudat,acceptă-te şi menţine echilibrul a ceea ce ţi se întâmplă. În iubire nu căutăm perfecţiunea,ne vedem aşa cum suntem şi ştim că toate acele piedici sunt inexistente în drumul ce ne aşteaptă. 

Flori de liliac,miros de bună ziua şi un drum de urmat.

Oamenii deosebiţi luminează;prin ceea ce spun,prin ceea ce fac,priviri,intenţii,reacţii,gesturi..
Sunt ca razele de soare din zilele ploioase,ca florile din grădină,paharul cu bucurie,borcanul cu gânduri bune,gramul de credinţă şi poarta deschisă a iubirii. 
Fiecare îşi are greutatea sa,momentele sale de prea plinul binelui sau lipsurile de tot felul. Mereu există o cauză şi un efect,încredere şi dezamăgire,succes şi eşec,probleme şi căi de rezolvare. Contează nu atât de mult unde priveşti ci felul cum faci asta,suntem pentru noi rău şi bine în măsura în care ştim să ne asumăm asta,dorinţele nu înlocuiesc întotdeauna nevoile,eforturile nu sunt mereu apreciate dar pacea interioară e doar a ta,nu ţi-o poate lua nimeni. 
Şi totuşi...sunt clipe,ore sau zile când te ghemuieşti într-un colţ al inimii tale şi dai voie gândurilor şi sentimentelor să zboare asemeni turturelelor..libere şi fără obligaţii,să-şi găsească singure locul potrivit. Să se aşeze acolo unde simt că au găsit blândeţe,bunătate,sinceritate..acolo unde sunt lipsite de temeri,acolo unde nu e aşezat colbul regretelor,acolo unde e pace,locuri în care nu există urme ale răutăţii şi nepăsării,unde există speranţă şi afecţiune. Iubirea mereu va schimba lucrurile în bine,altfel nu e iubire. 

Ce faci? Râd ca să nu plâng.
Să zâmbeşti chiar dacă în acel moment nu te motivează nimeni şi nimic,să crezi în tine chiar dacă nu ai susţinere,să fii deschis către noile oportunităţi,să râzi,să speri şi să ţii capul sus,nu din mândrie ci din demnitate. 
Singurele lecţii pe care le repetăm permanent sunt cele ale iubirii şi răbdării. Început şi sfârşit. Lună şi Soare. Zi şi noapte. Cald şi rece. Flori de liliac,miros de bună ziua şi un drum de urmat. 

Muzica gândurilor. Armonia sufletului.

Îmi amintesc de  vârsta curiozităţilor mele (ca şi acum de altfel) cam pe la 7 ani,când părinţii nu adormeau fără a spune cu mine rugăciunile,când nu mă scuteau de efort şi mă implicau în activităţile casei,când mă supăram că nu aveam suficient timp de joacă,când îmi pierdeam răbdarea cu mamaie în grădină,când alergam după fluturi şi râdeam singură,când suportam criticile mamei că ţineam pisica în braţe,când plângeam din cauza pedepselor în timp ce copiii mă strigau la poartă.. În mintea mea toate lucrurile erau mari şi dificile,dar şi eu eram un caracter puternic,un soldăţel pregătit pentru toate provocările, încă de atunci întrebările formau un lanţ neîntrerupt,eram dornică de cunoaştere,fericită,liberă,fără griji...ah,copilărie! Nu am fost entuziasmată atât de mult de cadourile primite de la aşa zisul Iepuraş cum am fost de mersul la biserică cu clasa,un grup de douăzeci de suflete care au primit Sfânta Împărtăşanie..ce energici,luminoşi şi liniştiţi eram. Între timp am înţeles că obligaţiile ne amintesc că suntem responsabili faţă de cei din jurul nostru,certitudinile sunt clarităţile care oferă singuranţă,principiile subliniază tiparul personalităţii iar voinţa omului e cununa tuturor acţiunilor sale,e implicare,dorinţă liberă. 

Armonia dintre ceea ce gândeşti,ceea ce spui şi ceea ce faci se numeşte echilibru. Brebenei,magnolie,toporaşi. Raze de soare şi miros de iarbă proaspătă. Muzica gândurilor sub florile de măr şi cireş,o amintire din trecut sau un regret,un gând la cel drag şi un gram de emoţie,sentimente care înfloresc..e linişte. 

E ziua Învierii şi clopotele bat. Lumina sfântă e focul viu al vieţii,nu ne-am înnoit doar hainele ci şi viaţa,schimbăm răul în bine,patimile în virtuţi şi temerile în hotărâri. Suntem fiecare unde ne poartă drumul vieţii,călători sau în preajma celor dragi,ne uneşte iubirea. Ieri au fost lacrimi,azi e bucurie.

Hristos a Înviat!

Adu-ţi aminte de sufletul tău...

Se topea zăpada din aprilie şi odată cu ea se topeau şi incertitudinile mele. Deveneau picături de apă ce vor uda pământul. Curiozităţi noi,feţe schimbate,priviri pierdute şi suflete reci. Unde lipsurile îşi fac loc,nevoia creşte,unde este prea mult,se risipeşte. Dăm search nu doar pe Google ci şi în viaţa de zi cu zi,căutăm la ceilalţi zâmbete sau percepţii, răspunsuri sau informaţii,sentimente sau senzaţii. Poate se va inventa un sistem wireless prezent pretutindeni care să ne ajute să ne conectăm nu virtual ci unii la sufletele celorlalţi,să devenim mai empatici,atenţi,flexibili. Am evoluat. Ne-am îmbogăţit în tehnologie,am sărăcit în omenie. Ne-am separat,categorii diferite. Vârful îl reprezintă puterea,nu morală ci financiară,pare-se că nimic nu stă în drumul lor. Ceea ce uită mulţi este că piramidă fără bază nu există,supremaţia nu e lumească,judecata nu e pământească căci dreptatea e cerească. 

Calea vieţii. Cu paşi mici sau alergând tot la aceeaşi destinaţie ajungi. Întâmplări,oameni diferiţi, momente de neînlocuit,cuvinte de neuitat,lacrimi de neşters,pagini de necitit,gânduri nespuse..câte şi mai câte.  Cauză şi efect. Singurul fir ce nu se rupe niciodată e viaţa,are permanentă continuitate,ce-ai ţesut rămâne în urmă.
Ne-am lovit unul de celălalt din pricina orgoliului,ne-am aruncat vorbe grele şi n-a cedat niciunul ca să nu-şi piardă mândria,ne-am împiedicat de opinii diferite şi în loc să rezolvăm problemele le-am înmulţit,am adunat materialele necesare pentru a ne construi viitorul şi într-un final am înălţat un zid între noi. Ne-am vândut şi noi prietenia,valorile morale sau creştine şi demnitatea pentru nişte arginţi, nu ne-am ales cu nimic căci şi fericirea-i trecătoare dacă îţi asumi libertatea într-un mod nepotrivit. 
Dăm vina pe noi,suntem oameni...greşeala e nelipsită. 
Lumina se aprinde,de tine depinde cât timp vrei să o laşi să ardă. 

Nu-i nimeni mai de preţ ca omul...

Linişte...ce sfânt este cuvântul ăsta..Parcă luminează mintea când îl auzi şi încălzeşte inima când simţi. Câti oare dintre noi mai înţeleg adevărata semnificaţie a cuvintelor şi sensul lor în viaţa de zi cu zi?Ori ne pricepem numai a interpreta totul în favoarea noastră ca nişte critici riguroşi. De exemplu cuvântul mamă,câtă sensibilitate şi câte lacrimi ascunde în profunzimea sa? Numai rostindu-l te gândeşti la jertfa de care a dat dovadă fiinţa ce te-a purtat în pântecele ei..
 Nu-i nimeni mai de preţ pe lumea asta ca omul.

Iubim căţei,pisici,haine de firmă,accesorii,telefoane scumpe,maşini,vacanţe...orice altceva numai pe cel de lângă noi nu. Da cum să-l iubesc eu pe amârâtul ăla care moare de foame? De ce nu munceşte?! Cum să am sentimente faţă de bătrânul care doarme pe banca din parc? Sigur a băut toţi banii. Ce-mi pasă de copilul care stă la colţul străzii? Să se ocupe părinţii de el. Cum să plec capul către cerşetorul de lângă liceu sau de la uşa bisericii? Sigur e un ţigan prefăcut.
Aşa rosteşte egoismul şi ignoranţa în mintea omului,de asta asemenea sentimente nici nu reuşesc să trezească vibraţia tainică a inimii.  Dacă am de ce să dau?Abia am pentru mine mai mult. Dacă pot de ce să ajut?Doar mai sunt şi alţi oameni pe lumea asta etc. Trist dar adevărat.
Ne pasăm unul altuia responsabilitatea de parcă e o minge de fotbal,ne străduim dar greu se găseşte unul care să marcheze. Metoda cea mai simplă de a înţelege pe cineva este a-ţi imagina că eşti în locul său. Tu ce ai face?! Cum eşti privit?! Cum te simţi?! 
Cine ştie ce slăbiciuni,necazuri şi întâmplări au fost în viaţa celui din faţa ta,noi nu putem cunoaşte pe nimeni cu adevărat. Dacă există cineva care ne poate ştii dinainte de a ne naşte şi în totalitate este cu siguranţă Dumnezeu.  
Să nu mă înţelegi greşit..nu te pun la zid şi nici nu condamn faptele tale,eu însămi sunt poate prima care greşeşte înaintea celui de lângă mine . Să cântărim mai bine situaţiile în faţa cărora suntem puşi, căci dar din dar se face Rai. 

Cuvinte cheie.

              Întâmplările cred că definesc cel mai bine un om. Nu cred că Dumnezeu ne numără căzăturile căci nu asta e cel mai important. Adevăratul efect nu este dat doar de momentul în care te ridici,ci de momentul în care priveşti în Sus,mulţumeşti şi mergi mai departe. Raze de soare,curcubeu,flori de cireş..cu cât cauţi răspunsuri cu atât apar mai multe întrebări. Acum mi-e plin sufletul de rugăminţi şi mulţumiri,sunt fiinţe care păşesc pe poteca sufletului nostru lăsându-şi amprenta acolo pentru un strop de timp sau pentru totdeauna.

TE ROG să îmi fi alături în momentele mele de glorie şi în cele în care mă pierd,te rog să îmi oferi o îmbrăţişare atunci când cred că am pierdut sensul la ceea ce mi se întâmplă,te rog să îmi dăruieşti un motiv să zâmbesc când sunt cufundată în gândurile mele,te rog să îmi acorzi puţin din timpul tău,un ceai cald sau o vorbă bună care să îmi ajungă la suflet,te rog să mă ierţi pentru momentele mele de rătăcire,te rog să nu mă laşi singură atunci când toţi ceilalţi au făcut asta,te rog să fii tu însuţi,să nu mă minţi şi să îţi exprimi sentimentele pe care le ai,te rog să nu te compari cu nimeni pentru că ai locul tău special în inima mea, te rog să... nu mă uiţi.

MULŢUMESC că deşi ai avut atâtea motive să pleci te-ai întors din drum,că mi-ai dovedit ce înseamnă încrederea,că ai avut răbdare când nu ştiam ce am de făcut,că m-ai respectat şi că eşti un om de cuvânt,că pui preţ pe sinceritate şi omenie,că ai credinţă deşi trăim vremuri în care egoismul şi invidia sunt boli întâlnite tot mai des,că de fiecare dată găseşti cuvintele cele mai potrivite,că îmi spui noapte bună şi succes la nevoie,că deşi eşti preocupat cu ale tale găseşti timp şi pentru mine. 

       Mulţumesc că deşi nu merit...eşti aici.

Sunt lucruri preţioase ce se pot cumpăra şi lucruri valoroase care nu au preţ.

Mergem. Încotro?! De multe ori nici noi nu ştim. Fiecare vrea să se aleagă cu ceva. Un sfat primit la nevoie,o îmbrăţişare,un sărut de noapte bună,o brăţară scumpă,un job nou...dorinţe şi iar dorinţe. Poate un strop de bucurie,o fărâmă de răbdare,un gram de credinţă,simplitate şi decenţă,un Mulţumesc din suflet. Sunt lucruri preţioase ce se pot cumpăra şi lucruri valoroase care nu au preţ. Tu vezi diferenţa. De multe ori nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie cu adevărat ceea ce simte sufletul meu,atunci îmi dau seama că sunt sentimente,doruri şi dureri ce nu se pot spune,ele rămân în taină...ştiute doar de mine şi Dumnezeu. Nu sunt unică doar prin comportamentul şi personalitatea mea,reala unicitate o reprezintă acea fâşie de lumină ce arde în interiorul meu. Fac ordine în camera inimii mele,să mă bucur şi să se bucure şi cel care va intra. Să nu-mi fie ruşine de praful aşternut pe sentimente,să nu se simtă frigul din cauza orgoliului,să nu deranjeze perdeaua murdară a gândurilor mele şi să nu irite fumul mândriei. 

Ne pregătim atât de mult..şi pentru ce?! Ore petrecute în faţa oglinzii,farduri multe,rujuri stridente şi idei provocatoare. Vrem "să dăm bine",doar suntem etichetaţi după aspect. O să poată ascunde vreodată fondul de ten petele faptelor mele rele? Va lumina fardul de pleoape întunecimea minţii mele? Va da strălucire luciul de buze atitudinii mele? Aşa larg e orizontul minţii noastre dar tot timpul ne scapă ceva..sub pretextul că nu căutăm perfecţiunea dar tindem mereu spre asta,ce naivitate. Frumuseţea nu este definită doar de chipul fizic ci şi de cel spiritual,icoana dinăuntrul tău. Apreciază-te pentru cine eşti,luptă pentru ce îţi doreşti,pleacă capul în jos cu modestie căci nu suntem în măsură a condamna pe nimeni pentru faptele sale şi priveşte în Sus cu nădejde. Tot ceea ce ai nu-ţi aparţine,tu nu poţi poseda nimic,doar ceea ce e invizibil pentru ochii trupului dar vizibil pentru ochii sufletului îţi aparţine. În rest toate le-ai primit,mereu se poate şi mai bine dar nu te plânge,mâine e o nouă zi. 

"Gunoiul unora,comoara altora."

Atât de imprevizibilă este viaţa pe care o trăim,când ne aruncă în mijlocul paradisului,când ne scaldă în suferinţe şi neputinţe,când ne împinge în mâinile fericirii,când ne izbeşte de pereţii deznădejdii. Ştii că te afli pe drumul alegerilor şi că doar tu trebuie să iei deciziile care îţi vor schimba viaţa. Caută,caută,caută...răspunsuri la întrebări nebănuite. Atenţie încredere,bunăvoinţă.. Şi la ce folos toate astea?! Sunt momente în care trebuie "să fiarbă" sângele în tine de dor,iubire,afecţiune.. Am materializat totul şi am închis sentimentele într-un cufăr. Există oameni puternici cărora le lipseşte curajul,aparenţele nu reflectă mereu imaginea din oglindă iar gândurile nu ajung mereu fapte. Lasă-i pe ceilalţi să te judece,tu să faci ceva frumos cu şi din viaţa ta...ia un creion şi trasează-ţi liniile viitorului. Atunci când alţii vor să îţi arate că nu însemni nimic,să îţi aminteşti că undeva,departe...sau în inima ta,cineva se gândeşte la tine.Nu-i nevoie să fii asaltat de chipuri multe ca să îţi dai seama cât valorezi,e nevoie de puţin optimism şi paşi făcuţi cu convingere. Dacă vei fugi la nesfârşit de necunoscut o să realizezi că ţi-ai pierdut timpul în zadar,nu vei cunoaşte niciodată sentimentul unei bucurii împlinite total,al unei îmbrăţişări în momentul cel mai potrivit,unei vorbe spuse din adâncul sufletului. Singura luptă nesfârşită e cea cu noi înşine,mai ales când raţiunea şi inima sunt în contradicţie. Noi suntem pentru noi rău şi bine în măsura în care ştim să ne asumăm asta. Degeaba pleci înarmat la război dacă nu ştii să foloseşti arma,aşa şi cu momentele speciale,te iau prin surprindere. Ăsta-i farmecul! Să nu te aştepţi la nimic dar să primeşti totul. Poţi fi o carte deschisă şi totuşi de neînţeles..cele mai multe lucruri se spun în tăcerea unei priviri,ai grijă privirea cui întâlneşti. Ce-i trecut,trecut rămâne,ce-i prezent..se trăieşte,în privinţa viitorului nu pot spune decât răbdare,speranţă şi gânduri bune. 

Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple!

...sunetul inimii mele.

Ce-i viaţa asta dacă nu un şir neîntrerupt de întâmplări,vise,emoţii şi gânduri?! Cazi şi te ridici,crezi şi vei reuşi,speri şi îţi continui drumul. Pace şi lumină în suflet,iubire şi dăruire. Frumuseţea adevărată încântă inima şi apoi privirea. Detaliile fac diferenţa. 
Despre mine,nu prea multe. Simplă dar complexă,deschisă dar enigmatică,vorbăreaţă dar rezervată. 
Privesc cu bucurie fiecare răsărit de soare şi picur de ploaie,fulg de nea şi frunză bătută de vânt,admir arta..cea mai dificilă lucrare muzicală audiată a fost cea a sufletului meu,am fost "piele de găină" la fiecare consonanţă dintre fapte şi gânduri bune şi am tresărit la fiecare acord disonant creat pe fundamentala inimii,terţa minţii şi cvinta sentimentelor. Sunetul e celula,muzica e viaţă. 
"Bucuraţi-vă de bucuriile voastre!"
Mulţumesc! 
:)